GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Un text destul de complex, generat, paradoxal, tocmai de simplitatea spunerii. O structură interesantă îi asigură deschidere. Mai întâi izolez monostihurile:
\"înțeleg prea bine spațiile\"
\"și noi\"
\"numic nu mai pot atinge acum\"
Iar, între ele, versurile-liant:
\"senzația că orice ai atinge esențial nu atingi\"
\"un bonsai mirat de atâta lumină deodată\"
\"bucuria plantată într-un vas transparent\".
Risc să devin întrebător și să nu primesc din apa vieții, dar e aici cumva un paradox: cu cât limita imposibilului ți se pare mai intuibilă, cu atât te și îndepărtezi de ea. Pentru că echilibrul presupune și acceptarea unui dat. Ramificațiile gândului nu mai duc la limpezirea spațiilor.
Și \"închiderea înainte de răsărit\"... Aici cred că e marea pierdere.
\"înțeleg prea bine spațiile\"
\"și noi\"
\"numic nu mai pot atinge acum\"
Iar, între ele, versurile-liant:
\"senzația că orice ai atinge esențial nu atingi\"
\"un bonsai mirat de atâta lumină deodată\"
\"bucuria plantată într-un vas transparent\".
Risc să devin întrebător și să nu primesc din apa vieții, dar e aici cumva un paradox: cu cât limita imposibilului ți se pare mai intuibilă, cu atât te și îndepărtezi de ea. Pentru că echilibrul presupune și acceptarea unui dat. Ramificațiile gândului nu mai duc la limpezirea spațiilor.
Și \"închiderea înainte de răsărit\"... Aici cred că e marea pierdere.
Pe textul:
„oamenii-întrebări nu primesc apă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextRectific, strofa a treia. Nu știu dacă \"brăbușit\" e un typo sau imită cumva limbajul turmentatului.
Pe textul:
„ruinaților" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextUn \"giudeț al sufletului cu trupul\", sau al Poetului cu sine și cu lumea? Cert e că, în final, tot El stinge lumina, după Marea Prăbușire (interioară, exterioară, a lumii, a sinelui, sau nu mai contează). Oricum, spre centrul textului, văd spectatorii-consumatori agasați de curentul de la ușa rămasă deschisă, după ce toți (s-)au consumat într-o hărnicie șantierească. Martoră mi-e \"pulberea de șantier\" depusă pe fețe.
Într-un fel, cățărarea pe candelabru amintește nu numai de un motiv străvechi, al poetului-acrobat, dar și de poza de la profilul unui autor de pe aici (nu cred că Vasile s-a gândit la aceasta, sau de ce nu?!) Oricum, strofa a patra mi s-a părut mai reușită.
Într-un fel, cățărarea pe candelabru amintește nu numai de un motiv străvechi, al poetului-acrobat, dar și de poza de la profilul unui autor de pe aici (nu cred că Vasile s-a gândit la aceasta, sau de ce nu?!) Oricum, strofa a patra mi s-a părut mai reușită.
Pe textul:
„ruinaților" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextDomnule Jorz, e bine că ați mers și dincolo de cuvinte. Nu m-aș fi dezis eu așa ușor de poezia autentică de până acum a predecesorilor, dimpotrivă. Chiar duc dorul unei poezii de substanță, așa cum, în literatura noastră, nu prea s-a mai scris de la N. Stănescu încoace. Și nu înseamnă că nu aș fi deschis și spre alte orizonturi poetice, cum ar fi poezia americană contemporană. Da, într-un fel există această tendință spre narativizarea poeziei, până la dispariția opozițiilor între genurile literare. Structural, sunt pentru lirism (a nu se confunda cu frazeologia liricoidă, existentă din belșug în scrisul românesc, în realitate, mai prozaică decât orice poezie enunțiativă). Visez și eu, asemenea lui Nichita, la acel \"laser lingvistic\" și la o nouă \"resurecție a lirismului\".
Mulțumesc pentru prezența aici.
Cu respect,
Pașa
Mulțumesc pentru prezența aici.
Cu respect,
Pașa
Pe textul:
„ars buleftrica (5)" de George Pașa
0 suflu
ContextAndrei, de vei suci puțin cheia, vei vedea că, în realitate, mesajul pleacă de la un respect față de poezia înaintașilor. Fără acest lucru, nu poți revoluționa absolut nimic. Totul ia naștere pe un teren deja pregătit de alții. Eu așa văd și toate poeziile anterioare cu titlul \"ars buleftrica\" ar trebui citite și prin răsturnarea perspectivei. Mulțumesc pentru apropierea de text!
Pe textul:
„ars buleftrica (5)" de George Pașa
0 suflu
ContextDeși doar în aparență un jurnal, un autoportret moral-spiritual, scris cu o sinceritate autentică, nu mimată, așa cum se întâmplă deseori în viață, textul are și unele valențe poetice. Deși adresat cuiva anume, și alții pot găsi aici semnele unei prietenii ce vine din frustețea sufletului. Cel puțin, eu regăsesc aici multe din acele impresii pe care mi le-am făcut despre omul și creatorul Daniele Luca. Un prieten pe care și l-ar dori oricine vrea să meargă dincolo de amorul propriu, adică un om exigent cu sine și cu aceia pe care îi îndrăgește. Și, până la urmă, acel enunț final exprimă totul: \"sunt numai acel suflet care îți scrie, transparent, pe inimă\". Eu așa am simțit, deseori, acel suflet de dincolo de rânduri. Chiar și când mă revoltam, chiar și când ascundeam jucăuș ceea ce mi se revela prin scrisul ei.
Nu e o zeiță, nu e prooroc, magician etc., dar câte puțin dintre acestea. Adică un om.
Nu e o zeiță, nu e prooroc, magician etc., dar câte puțin dintre acestea. Adică un om.
Pe textul:
„indescriptibilă prietenia, indelebilă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextAr mai fi și acolo versul al doilea, unde verbul \"afân\" poate fi acceptat, să zicem, drept o licență poetică. Forma corectă \"afânez\" ar crea, prin alăturare cu \"plantez\", o altă problemă. Dar găsești o soluție!
Pe textul:
„o dragoste nu se trăiește postum" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMai întâi, există un titlu care atrage, fie prin acceptarea, fie prin respingerea ideii conținute. Apoi un conținut oarecum personal și personalizat: \"între cuvintele mele zac_cei apropiați/ le desprind încet claviculele_le număr destinele postume/ mă îndepărtez îndeajuns\". Dar ultima strofă mi s-a părut mai bine realizată. Respect însă acest demers poetic pentru cei apropiați (prieteni, rude, cititori-rezonatori etc.), chiar dacă nu mă aflu printre cei care \"desfac sunete\" (poate cel mult să le risipesc în van). Rămân așadar cu ultimele patru versuri, chiar dacă au un parfum de vetustețe.
Pe textul:
„o dragoste nu se trăiește postum" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextRadun, îmi cer iertare, dar exprimarea ta de aici e foarte incoerentă. Oricum, înțeleg ce vrei să spui și îți mulțumesc.
P.s. Sărbători fericite!
P.s. Sărbători fericite!
Pe textul:
„undeva/ o lumină" de George Pașa
0 suflu
ContextSe observă aici, dincolo de întenția neîndoielnic estetică, o dimensiune vădită a unei lirici cu tentă satirică. Dacă în primul text avem aproape \"felii dee viață\" naturaliste, în al doilea, tonul șăgalnic pare a îndulci cumva intenția satirică. Despre realizarea artistică sau nu, n-am să mă pronunț.
P.s. Urez Mariei Tirenescu și lui Valeriu Barbu \"Paște fericit!\" Lumina Învierii să vă aducă bucurii în suflet, să vă ajute în lupta cu întunericul.
P.s. Urez Mariei Tirenescu și lui Valeriu Barbu \"Paște fericit!\" Lumina Învierii să vă aducă bucurii în suflet, să vă ajute în lupta cu întunericul.
Pe textul:
„Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (48)" de Maria Tirenescu
0 suflu
ContextTichie de mărgăritar
Să nu îți cumperi, măi ficior,
Când părul capul plin de har
Îl părăsește... repejor.
Variantă
De-oi cheli, nu-i mare bai:
Capu-mi va luci-n lumină
Și de el s-o ține scai,
Mângâindu-l, vreo di_vină.
Să nu îți cumperi, măi ficior,
Când părul capul plin de har
Îl părăsește... repejor.
Variantă
De-oi cheli, nu-i mare bai:
Capu-mi va luci-n lumină
Și de el s-o ține scai,
Mângâindu-l, vreo di_vină.
Pe textul:
„Nu vă pierdeți părul băieți!" de Luchi Tenenhaus
0 suflu
ContextCezara, dacă aș ține cont de imaginarul poetic din creația ta, sigur același cadou ți-aș trimite. Mulțumesc pentru semn și pentru urări!
Ioana, aș spune că aici sunt mai multe poeme, nu unul, deși totdeauna încerc să realizez o unitate de motive, gânduri, într-o scară ascendentă. Adevărul din al șaselea poem cred că exprimă existența mai multora, e, aș spune, un adevăr general, chiar dacă pleacă de la o particularizare. Mulțumesc!
Florin, ai surprins esența, de fapt, titlul grupajului mi-a fost sugerat de un comentariu al tău la anterioarele mele poeme într-un vers postate aici. Mulțumesc pentru semn și pentru urări!
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi și pe toți cititorii de pe Agonia!
Ioana, aș spune că aici sunt mai multe poeme, nu unul, deși totdeauna încerc să realizez o unitate de motive, gânduri, într-o scară ascendentă. Adevărul din al șaselea poem cred că exprimă existența mai multora, e, aș spune, un adevăr general, chiar dacă pleacă de la o particularizare. Mulțumesc!
Florin, ai surprins esența, de fapt, titlul grupajului mi-a fost sugerat de un comentariu al tău la anterioarele mele poeme într-un vers postate aici. Mulțumesc pentru semn și pentru urări!
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi și pe toți cititorii de pe Agonia!
Pe textul:
„Treptele" de George Pașa
0 suflu
ContextCred că ați fi putut găsi un alt titlu, nu acesta al unei poezii de Esenin. Mai ales că și prin alte versuri imitați poezia acestuia. Chiar dacă pare cumva o parodie, dar n-ați menționat acest lucru. Place, totuși, umorul implicit.
Pe textul:
„„Nu regret, nu mă jelesc, nu strig”" de Elena Munteanu
0 suflu
ContextCa un nou Pygmalion, eul poetic este în ipostaza unui căutător al formelor ideale, contrariile trecând una în cealaltă, într-un discurs poetic oarecum controlat de luciditate, dar și lăsându-se în voia jocului poetic. Cred și eu că finalul este prea explicativ, deși se cerea subliniată antiteza compozițională. Dar cred că fără ultimele patru versuri nu s-ar pierde intenția creatoare, lăsându-se o anume deschidere.
În rest, este vizibilă intenția ludică și ridiculizarea unor realități. Umorul, voluntar sau nu, subzistă în versuri cum ar fi: \"din dorință i-am făcut blugi/ din luciditate ochelari/ să vadă obiectiv și clar realitatea/ din voință pantofi/ să pășească peste mocheta prăfuită a blazării\" (aici e măiestria!); \"pe sân i-am tatuat chipul meu/ pentru a nu uita nicicând/ cine-i este creatorul\" etc.
Oricum, este un text bun, în ciuda finalului mai puțin realizat. Poate că autorul va reveni pe text.
În rest, este vizibilă intenția ludică și ridiculizarea unor realități. Umorul, voluntar sau nu, subzistă în versuri cum ar fi: \"din dorință i-am făcut blugi/ din luciditate ochelari/ să vadă obiectiv și clar realitatea/ din voință pantofi/ să pășească peste mocheta prăfuită a blazării\" (aici e măiestria!); \"pe sân i-am tatuat chipul meu/ pentru a nu uita nicicând/ cine-i este creatorul\" etc.
Oricum, este un text bun, în ciuda finalului mai puțin realizat. Poate că autorul va reveni pe text.
Pe textul:
„Întruparea fericirii și a nefericirii" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextE ingenioasă invenția lexicală \"arboră\", cred că feminin de la \"arbore\" sau cumva substantivizarea lui \"arbora\"?! Deși, sincer, mi se pare cam nepotrivit ca sonoritate, mai ales că în acele versuri văd și esența poeziei. În versurile: \"am jurat// cà nu iau mat iubitule/ nu iau\" găsesc (sigur, involuntar) o replică la niște versuri de-ale mele: \"iubire/ce c-un pion de doruri ușor te face mat\". E un text ce mi-a plăcut prin tonul jucăuș-nostalgic, deși limbajul poetic e simplu. Poate și numai pentru acea \"literă de nevăzut\" ar fi meritat un semn de lectură. Despre neîmpliniri nu mă pronunț, n-am căderea.
Pe textul:
„pe umeri mă duce nemeritat o literă" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextParcă în puține dintre poeziile autoarei s-a strâns atâta materie lirică din câmpul semantic al putrefacției și al morții. Și atâta nevoie de o nouă respirație, mai amplă și mai liberă, dincolo de \"spații înguste\". O tentativă de fluidizare ca un leac necesar pentru \"necroza ciorchinii de infecție epiderma putrezită\". Și un alter ce nu mai are timp \"decât pentru marile întâlniri\".
Dar nu mi se pare a fi textul pe care îl așteptam. Înțelg totuși simplificarea până la un anume naturalism. Poate ține de aceeași luciditate.
Dar nu mi se pare a fi textul pe care îl așteptam. Înțelg totuși simplificarea până la un anume naturalism. Poate ține de aceeași luciditate.
Pe textul:
„trupul se mișcă în goluri de aer" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextUite că nu m-am grăbit și au extras alții esența acestui deosebit poem filosofic. Aș spune, folosind unul dintre cuvintele dragi autorului, că \"eclipsează\" prin valoarea ideilor chiar \"Scrisoarea I\" de Eminescu. Pentru că \"urme de trup\" la care se adaugă \"timpul\" din subtitlu, eclipsează viziunea eminesciană, ce să mai vorbim de aceea stănesciană sau a vreunui pârlit de poetastru douămiist sau postmodernist. Chiar dacă sunt numai niște permutări de la \"urme de timp\". Textul nici nu mai trebuie comentat, spune totul.
Glumesc, desigur!
Glumesc, desigur!
Pe textul:
„În vene urme de trup" de Teodor Dume
0 suflu
ContextCred că ar fi un gest de onoare să modifici titlurile mai multor poezii, trecând a doua parte, de după punct, fie la subtitlu, fie utilizând paranteza, sau altceva, întrucât ele imită pe acelea ale Danielei Luca. Am observat de mai mult timp acest lucru, dar așteptam o reacție a autoarei. Ai mai fost avertizat, într-un com. mai vechi, de Laurențiu Enache, iar la ultimul text al Elei Luca există un com. al lui Gelu Diaconu legat de aceiași problemă.
Sper că nu deranjez, dar e un sfat colegial.
Sper că nu deranjez, dar e un sfat colegial.
Pe textul:
„Tăcerea din pântec..." de Teodor Dume
0 suflu
ContextCezara, cred că te referi la titlul anterior, \"crițofrenie\". Da, acela era cumva freudian. Aici e simpla inițială a prenumelui meu, sper că nu-și arogă drept de proprietate aceea care au în titluri inițiala prenumelui. Da, cred că e bine să căutăm izvorul a toate. Mulțumesc pentru semnul de lectură!
Pe textul:
„crițofrenie" de George Pașa
0 suflu
Context