GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
E un frumos cântecel de dragoste, oarecum vetust, dar uneori și ce e vechi place. Pentru a o lămuri pe Cristina Minea, îi voi spune că epitetul cromatic \"focul vânăt\" (\"Focul vânăt e mânat de vânt\") l-a mai întâlnit la Serghei Esenin.
Pe textul:
„Trist cântec de dragoste" de Ioan Jorz
0 suflu
ContextSigur, ideea retragerii în poem sau motivul ridurilor nu sunt noi, dar îmi place modul cum le-ai integrat în text. Când materialul poetic pare că s-a terminat, rămâne fințarea întru, adică umplerea golului cu propria fință. E bine că, în lipsa materialelor atât de uzate/ uzitate: plastilina și cărămizile, ai găsit o soluție așa de ingenioasă, deși poate crea impresia că totul s-a mai spus. Invitația șăgalnică din final, chiar dacă ai mai formulat-o, sub o altă formă, nu m-a putut lăsa indiferent.
Pe textul:
„Ridul" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextValeriu, sunt într-o anume măsură familiarizat cu poezia ta, sper însă că, mai ales dacă aceste versuri sunt și pentru tipar, să ma ilucrezi puțin asupra lor, dacă se poate. Nu vreau să te supăr la acest ceas aniversar, cred că vei observa și tu neajunsurile, deși știu că nu prea revii asupra textelor, ele exprimând stări pe care nu le mai poți reactualiza aidoma. Mă refer în special la \"mini-rugăciune 2\", așezată chiar în fruntea grupajului actual de versuri. Sigur, îmi place îndeosebi \"noaptea mea\", poate pentru că exprimă cel mai bine ființa ta, deși poate nu e poezia de aici cea mai realizată artistic.
P. s. La mulți ani!
Cu aceeași stimă,
George Pașa
P. s. La mulți ani!
Cu aceeași stimă,
George Pașa
Pe textul:
„Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (51)" de Maria Tirenescu
0 suflu
ContextSunt aici câteva versuri sclipitoare, dar subminate de altele rupte de context. Ultimele două strofe ar putea anunța o voce poetică autentică. Mi se pare cam arbitrară, și nu numai aici, încadrarea la \"Texte filosofice\".
Pe textul:
„clipă indecentă" de Teodor Dume
0 suflu
ContextDeși vocea poetică pare aceeași, parcă există mai multă atenție în eliberarea de învelișuri lexicale ce se suprapuneau pe alocuri și o condensare a emoției, detașarea fiind numai aparentă. Ai ales, de asemenea, acel gen de explicativ care nu deranjează ca altădată, ci accentuează în mod fericit ideatica poeziei. \"Pe marginea prăpastiei\", drumurile par a deveni mult mai clare, deși vor presupune mai multe viețuiri și morți ritualice. Finalul este și el reușit.
Există o eroare în versul \"După ce a avut de ales între sinea sa și cea altuia\". Introducerea lui \"a\" (\"a altuia\") ar crea o disonanță. Poate găsești o soluție.
Există o eroare în versul \"După ce a avut de ales între sinea sa și cea altuia\". Introducerea lui \"a\" (\"a altuia\") ar crea o disonanță. Poate găsești o soluție.
Pe textul:
„Către tine" de bucur alexandra-emilia
0 suflu
ContextEcaterina, ai dreptate în ceea ce privește strofa a doua. Poate, într-o prea puțin probabilă variantă pentru tipar, voi modifica. Aici, nu contează prea mult de scriu bine sau rău, cel puțin pentru cei care au \"puterea\". Despre titlu, ce să zic, e potrivit. Findcă am scris din lehamite și despre lehamite.
Mulțam fain pentru apropierea de text!
Mulțam fain pentru apropierea de text!
Pe textul:
„lehamite" de George Pașa
0 suflu
ContextMihai, e mai degrabă o eliberare prin scris de acei demoni interiori, existând un optimism moderat în ceea ce privește expierea prin suferință.
Silvia, da, în acea ultimă strofă predomină o atmosferă meditativă, mai multă decantare, spre deosebire de celelalte unde par a fi prea mulți tropi.
Teodor, urmărind comentariile tale, chiar și în alte pagini, constat că o calitate a acestora e de a remarca versurile care și mie mi-au plăcut. În rest, parcă sunt prea standardizate. Dincolo de ele, știu că vrei să spui mai mult. Dar poate e mai bine decât admirația sau nemulțumirea tăcută pe care eu le manifest în ultimul timp.
Vă mulțumesc tuturor!
Cu respect,
Pasa
Silvia, da, în acea ultimă strofă predomină o atmosferă meditativă, mai multă decantare, spre deosebire de celelalte unde par a fi prea mulți tropi.
Teodor, urmărind comentariile tale, chiar și în alte pagini, constat că o calitate a acestora e de a remarca versurile care și mie mi-au plăcut. În rest, parcă sunt prea standardizate. Dincolo de ele, știu că vrei să spui mai mult. Dar poate e mai bine decât admirația sau nemulțumirea tăcută pe care eu le manifest în ultimul timp.
Vă mulțumesc tuturor!
Cu respect,
Pasa
Pe textul:
„emoția vine și de altundeva" de George Pașa
0 suflu
ContextDeși textul se țese în jurul unei simbolistici prea uzitate, nu înseamnă că nu aduce și ceva nou, păstrându-se totuși maniera creatoare și vocea pe care am început să o recunosc. Totuși, \"a țese pânze\" și \"pânza de viață\" nu au devenit deja locuri comune, în ciuda contextului diferit? Mă întreb și întreb, deoarece și eu nu reușesc de vreo 20 de ani să mă debarasez de acest imaginar. Chiar dacă spune altceva.
Ar trebui utilizate în interiorul cuvintelor aceeași literă: \"î\" sau \"â\" (știu că preferi ortografia actuală).
Ar trebui utilizate în interiorul cuvintelor aceeași literă: \"î\" sau \"â\" (știu că preferi ortografia actuală).
Pe textul:
„se deschide crisalida, ies mâini, oameni" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextCe mi se pare deosebit aici e faptul că se mai poate scrie poezie sensibilă și bună din aceeași materie veșnic reînnobilată a cuvântului. Sunt stări romantice altoite pe motive și laitmotive ce parcurg în ritmul sufletului o plajă de semne în care sunetele se caută și se înlănțuiesc într-un întreg din care nu pare a mai lipsi nimic (nici măcar nimicul, vezi miza Adelei).
P.s. Scuze pentru încălcarea \"consemnului\", trebuia să tac. Eu oricum citesc scrisul tău cu plăcere.
P.s. Scuze pentru încălcarea \"consemnului\", trebuia să tac. Eu oricum citesc scrisul tău cu plăcere.
Pe textul:
„Þărm cu maci sălbateci" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextIoana, nu e un imn, de fapt, mie îmi repugnă cultul personalității, de aceea nu am scris/citit finalul așa cum vezi tu. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să recunoaștem importanța cuiva.
Mulțumesc!
Mulțumesc!
Pe textul:
„să meditezi sub teiu-mbătrânit" de George Pașa
0 suflu
ContextIoan Jorj, eu mai scriu și câte o \"ars poetica\" nu numai \"ars buleftrica\". Ciudat, dar și eu am avut uneori impreia că timbrul meu poetic se aseamănă cu al lui Blaga, fără a răsări la fel ca acela. Respect opinia ta, n-am să te întreb nimic, dar știu că unele afirmații sunt nefondate. E-adevărat, Blaga e unul dintre poeții mei preferați, dar a mi se spune că sunt un epigon al acestuia e prea mult. Se vede că n-ai observat faptul că textele mele sunt atât de puțin tributare unui stil anume, încât pe mulți îi deranjează și îi contrariază schimbarea bruscă a acestuia. Nu vreau nicidecum să mă apăr, nu e aici o capodoperă. Cât despre poetul căruia i-am dedicat poezia, vezi în subtitlul adăugat, dacă nu ți-ai dat seama din conținut.
Asta e!
Asta e!
Pe textul:
„să meditezi sub teiu-mbătrânit" de George Pașa
0 suflu
ContextVă mulțumesc tuturor pentru semnele voastre de lectură. Am scos versul al treilea din prima strofă deoarece era cam ilogic și cam în plus.
Nicole, da, e un fel de negație a negației. Lăsând la o parte faptul că metafora \"magma iubirii\" am mai utilizat-o altădată, aici cred că în noul context e altceva.
Ioana, e o întoarcere în sine pentru a privi mai limpede în celălalt.
Răzvan, într-un fel, \"câmpul de forță\" respinge semnele înșelătoare, lăsând acces numai celor în concordanță cu muzica interioară.
Nicole, da, e un fel de negație a negației. Lăsând la o parte faptul că metafora \"magma iubirii\" am mai utilizat-o altădată, aici cred că în noul context e altceva.
Ioana, e o întoarcere în sine pentru a privi mai limpede în celălalt.
Răzvan, într-un fel, \"câmpul de forță\" respinge semnele înșelătoare, lăsând acces numai celor în concordanță cu muzica interioară.
Pe textul:
„și totuși spune ceva" de George Pașa
0 suflu
ContextÎmi plac în special aforismele 1 și 2, deoarece au și semne ale poeticității. Spre exemplu, al doilea, dincolo de coloratura subiectivă, mă trimite la sufletul universal, prin capacitatea de a cuprinde totul într-o simțire.
Pe textul:
„Între mine și lume" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextRăyvan, eu am văzut puțin altfel atunci când am scris, dar interpretarea ta e deosebit de interesantă, chiar așa concisă, dar plină de substanță. Spre exemplu, figurantul a fost închipuit drept o ipostază a unui eu insignifiant pentru cei care nu văd dincolo de mărirea lor deșartă, deși rolul său poate fi la fel de important ca și al \"actorilor\" din rolurile principale. Dar numai într-un alt plan, unde nu oricine poate pătrunde.
Mulțumesc pentru generozitatea viziunii tale!
Mulțumesc pentru generozitatea viziunii tale!
Pe textul:
„figurantul" de George Pașa
0 suflu
ContextEu n-am să vin cu o replică, voi spune totuși că ar fi fost o epigramă reușită și în ceea ce privește forma, dacă s-ar fi evitat în rimă două cuvinte din aceeași familie.
Pe textul:
„Opriți asfaltarea!" de Ioan Jorz
0 suflu
Context\"îndemn la reculegere\", pentru că, în forma \"reculegere și meditație\" e pleonasm
Pe textul:
„Troparul Învierii" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
Context\"doar revenind în cele de pe Cruce/ ne putem asuma scara // doar cine știe ce-i această scară poate păși pe ea/ în plină lumină\". Aici cred că este esența spunerii tale. În rest, un îndemn la reculegere și meditație. Tac, spre a nu stânjeni.
Pe textul:
„Troparul Învierii" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
Context