George Pașa

Îți mulțumesc pentru comentariul încurajator. Mai rămâne să rezolv ceea ce Vasile Mihalache observase în mod pertinent.

Sunteți doi comentatori foarte activi și regret că nu am inspirația să comentez și eu cee ce scrieți, deși vă citesc lucrările cu interes. Aveți cu adevărat talent critic, doar că ar trebui să fiți mai exigenți. Alexandru a intuit esența scrierii de față, iar Dragoș mi-a arătat ceea ce nu vedeam aici. Amândoi ați intuit că textul s-ar dori un fel de \"Prefață\" poetică, de genul poeziei \"Către cititori\" a lui Baudelaire, din volumul \"Florile răului\". Cât despre publicare, voi mai aștepta, în primul rând că mai am de lămurit ce poezii vor rămâne, în al doilea rând, cum sunt foarte puțin cunoscut în lumea literară, să public pentru o mână de oameni mi se pare uneori inutil.

Vă mulțumesc pentru încurajare!

Mi-au plăcut versurile acestea, pentru inspiratul joc lingvistic (chiar dacă nu mă dau în vânt pentru mere sau țuică): \"Hai să fim încrezători cel puțin. De-unde vin, acolo să se ducă./ Tot ce nu ne convine. La noi nu e putred mărul./ Și dacă-i putred, păi tot bem o țuică.\"

Nu e niciun deranj. Într-adevăr, acolo e o exprimare cam ambiguă, fiindcă am încercat să evit un alt verb la gerunziu și o alăturare sonoră cam nelalocul ei, anume: \"având avantajul...\" Probabil de aici nelămurirea.

Maria, nu e vorba de nicio \"boală\" molipsitoare, ci mai degrabă de acea exigență necesară fiecărui creator. Din când în când, îmi revăd textele scrise și le retrag pe acelea pe care le consider nereușite. Desigur, nu am în vedere nr. de afișări sau de comentarii, ci propriile mele criterii de valorizare. Textul de față se dorește a deschide un volum de versuri cu celași titlu, pe care probabil îl voi publica vreodată.

Petruț, rândul acela unde faci o interpretare interesantă m-a surprins.

Liviu-Ioan, mergeți puțin dincolo de text, oarecum spre o viziune de science fiction, dar este interpretarea dumneavoastră și o respect.

Ani-Lorei, eu nu îmi explic textele. Însemnă ceea ce vezi acolo.

Vă mulțumesc pentru (în)semnele voastre de lectură!

Deși acest articol nu s-a dorit o cronică, mai degrabă întrând în categoria criticii de întâmpinare, pot să remarc faptul că se spun destul de multe lucruri despre cartea lui Paul Gorban, încercându-se o încadrare în contextul poeziei actuale. Din puținele poezii ale volumului, citite pe blogul personal al autorului, precum și din cele postate pe acest site, remarc sensibilitate creatoare, o viziune, pe alocuri mistică, diferită oarecum de cea a altor poeți care pun accentul pe biografism. Așa cum se remarcă și aici, formația filosofică a lui Paul Gorban conferă profunzime versurilor, iar marile întrebări asupra ființei umane și asupra lumii se reflectă într-o poezie care, din fericire, păstrează undele lirismului, rămânând modernă prin conținut și prin formă, fapt ce dovedește că poezia lirică nu și-a pierdut și nu își va pierde actualitatea, în ciuda orientării unei mari părți a poeziei de azi spre epicizare. Dintre toate poeziile citite, mi-a plăcut cel mai mult \"înțeleptul alioșa\".
Felicit pe autor și îi mulțumesc Angelei Mamier pentru această scurtă incursiune în \"biografia\" operei literare.

P.s. Sper că voi avea prilejul, în curând, să citesc volumul de versuri, deși drumul cărții de la editură cam întârzie.

Trebuie să te stingi ca alții să vadă ceea ce ție ți se părea atât de limpede.

Am făcut unele mici modificări, stabilind o anume unitate de conținut. Desigur, nu e cu mult mai bine și trebuie să acceptăm textul așa cum este. Acum este puțin mai prozaic.

Aveți mare dreptate, domnilor, am simțit și eu, chiar în timp ce scriam, că inspirația deviază de la subiect, pe o altă cale. Dar, cum sunteți amândoi niște creatori adevărați, știți că, nu de puține ori, muza e cam grăbită și pleacă dacă nu îi execuți rapid \"instrucțiunile\". Am cam început să postez texte în formă brută, deși nu întotdeauna finisarea aduce un lucru mai bun. Primul text cu același titlu are cel puțin mai multe subiecte, acestea fiind demarcate drept niște minipoeme în sine. dDr aici chiar am dorit să realizez ceva unitar. Voi încerca să regândesc structura, dacă nu, va rămâne un alt eșec al creației mele. Poate voi scrie altădată mai bine.

Cu mult respect,
George Pașa

\"asta e\" (acum, cititorule,ridică un deget mai sus și citește, eventual, silabisește) \"dedica-ție\". așa! acum iau punctul acela din paranteza de sus și-l fixez în capătul de-di-ca-ți-ei. Așa las parantezele fără el, semn că întregul conținut (nimicul generator a toate) e pus acum între paranteze. dar nu cred că e drept ce-am făcut, las punctul acela acolo, cine știe, poate va genera Textul.

\"подать\"

Domnule Dincă, poate ați observat că uneori, în traduceri, indiferent de limba originalului sau a traducerii, găsim de multe ori soluții pentru situații aparent fără ieșire, iar aici, deși observasem pierderea de ritm, n-am găsit o soluție simplă. Aveți mare dreptate, însă traducerea a fost deja publicată în revistă sub această formă. În original, \"и некому руку родать\" s-ar traduce ad litteram: \"n-am cui să-i întind mâna\", încât soluția găsită de dumneavoastră păstrează spiritul originalului și rezolvă și problema de prozodie. Inițial, scrisesem \"n-am cui să-i vin \'n-ajutor, dar era greu de pronunțat și o forțare a limbii.

Vă mulțumesc!

Alexandru, sunt puțin uimit că ți-a plăcut această piesă de teatru miniaturală. E drept, am lucrat la ea, am cizelat-o, dar tot știu că nu e chiar ceea ce doream. În primul rând, nu prea mi-a reușit umorul, de aceea, am renunțat, în momentul scrierii celei de-a patra \"migrene\" la ideea de a crea aici o comedie. Vorba ta de altădată, îți trebuie mult talent pentru a scrie o comedie, deși n-aș spune că în acea proză era chiar ceva după tiparul celor din \"Urzica\". Sigur, dincolo de modestia afirmațiilor mele, nu înseamnă că nu m-am gândit că piesa ar putea fi reprezentată pe scenă, cel puțin într-un ambient ca acela de care vorbești. Dar eu nu prea am abilitatea de a pătrunde în această lume a teatrului, iar impresarul literar, dacă e de genul personajului Dox, mai bine lipsă.
Îți mulțumesc pentru obiectivitate.

Frumos spui \"pledoarie pentru obrazul nostru interior\". Și așa este, nu mă consider înafara acestor erori ale veacului nostru poetic. Important este că Poetul nu a spus că poezia ar fi murit, ci faptul că trebuie să nu pierdem legătura cu rădăcinile sale, dincolo de orice inovații.
Îți muțumesc pentru această completare.

Piesa este în spiritul deconstructivismului postmodern, cu inserții din teatrul absurdului. Mi se pare bine realizată atmosfera demitizantă, realitatea fiind ușor recognoscibilă sub voalul unor timpuri trans-plantate într-un decor carnavalesc. Replicile de multe ori succinte favorizează dinamismul dramatic. Poate se dorește o continuare, deși eu văd un final bine realizat.
Sunt și unele puncte slabe, desigur, în viziunea mea, însă îl las pe autor să le observe, el este mai îndreptățit să recurgă la eventuale modificări. În orice caz, trebuie corectate greșelile de tastare.

De fapt, caltaboșii aceia pe sfoară au reprezentat și laitmotivul în jurul căruia s-a țesut \"eposul\" dramatic. Titlul inițial \"Poemul caltaboșilor\" mi s-a părut însă hilar și enervant, de aceea l-am modificat. Acesta nu e mai inspirat, dar voi mai lucra la text. Pe site oricum am făcut o mulțime de modificări, mai puțin în a treia secvență postată. Forma definitivă va fi însă numai în manuscris. Și acolo, probabil, va muri, întrucât nu-mi fac iluzii că piesa va fi vreodată publicată sau reprezentată.
Îți mulțumesc, Maria, pentru semnul tău de lectură!

P. s. Sunt mâhnit că ți-ai retras textele de pe site, dar probabil ai avut motive întemeiate.

Teodor, Într-adevăr, ultima strofă poate plăcea mai mult unui spirit speculativ ca al tău. Sincer, de multe ori și eu caut aceleași lucruri în textele altora. Îți urez \"Paște fericit\" și \"La mulți ani\", fiindcă mâine împlinești o vârstă! (Și mie mi s-a întâmplat de vreo trei ori să fie Paștele de ziua mea)

Dragoș, apelul e către inima, dar,-de ce nu?-și inima poate chema la apel.

Mulțumesc! Paște fericit!

Yannelis, desigur, varianta pe care o propui îți reflectă stilul, fiind oarecum așezată după felul în care îi percepi muzica ideilor. Mai scriu și eu așa, uneori, însă, de această dată, am lăsat emoția să vorbească, chiar dacă, neîndoielnic, și aici gândul e aproape de cuvânt. ce este drept, și eu m-am gândit la inițiala majusculă în structura \"te chem\".
Sărbători luminoase îți doresc, alături de cei dragi!

Domnule Mureșan, fără îndoială, textul are și unele neîmpliniri, dar ceea ce spuneți dumneavoastră a fost și în intenția creatoare. Mă bucură faptul că veniți, de această dată, și cu argumente în favoarea a ceea ce spuneți. Vă mulțumesc!

Ștefan, poate că mai mulți suntem conectați nu pe frecvența, ci pe lungumea de undă a Luminii. Îți mulțumesc!

Ottilia, îți mulțumesc pentru lectură și semn.

Tuturor, sărbători cu lumină în suflet.

Cred că textul acesta îl voi păstra, spre deosebire de alte \"scenarii\" pe care le-am retras. Sper că urmarea, adică alte \"migrene\" vor fi mai interesante. Sunt uimit că nu există opțiunea pentru dramaturgie, numai \"scenariu, teatru\". Aici de fapt e o piesă de teatru sau așa se dorește.