narațiune într-o ramă

parca daca ar fi fost ceva mai subtila, efectul taios ar fi avut, culmea, de castigat. stiu ca stiti la ce ma refer, chiar daca, la ora asta, nu mi reuseste mie sa ma exprim foarte clar.

in rest, mi a amintit de filmul magnolia, in care la final chiar ploua cu broaste.

Sigur că mi-am dat seama, Mădălina. Dar nimic nu mai pot schimba. Am încercat un compromis între directețe a measajului și o anume ocultare. Posibil ca altădată să scriu mai bine, aici nu prea mi-a reușit umorul, sau e prea amărui.

uite cum stă treaba...
eu consider că-i vorba de nări (două!), iar nu de o simplă narațiune.
nările dau o oarecare emergență când te scobești în ele.
păi ies niște narațiuni...

Chiar dacă balta nu mai are pește și e plină de mormoloci, fiecare dintre aceștia poartă în raniță bastonul de broscoi douămiizecist care-i dă dreptul să orăcăie liric cît vrea mușchiul lui pînă vine un nenorocit de critico-cocostîrc literar insensibil la mesaj. Norocul lor este că agonia e mare iar internetul imens și sînt mai greu de depistat, cocostîrcii, după cum știe toată lumea, stau mai mult prin stufăriș (din care se face cartonul pentru coperți și hîrtia igienică).
cu plăcerea lecturii unui text umoristic (?)
anton, trăitor pe-un plaur

Adriane, voi încerca să răspund în același stil. Păi dacă ai credința că aici ar fi doar niște \"biluțe\" rezultate după scobirea în cele două \"nări\" metatextuale (!), atunci înseamnă că \"barca pe valuri (nu mai) plutește ușor\", naretorul pierzând o ramă. E posibil ca fluxul ideatic rezultat din \"emergența\" radiațiilor alfa ce au trecut prin nara stângă să fi lăsat dreapta fără vreo șansă, decât aceea ce a-și sufla conținutul într-o structură devenită prea vâscoasă pentru na(ra)țiunea noastră. Na, rațiune, Adriane!

Liviu, păi dacă nu ne-ai păcălit tu, volumul tău fiind deja o certitudine, iată că am încercat să vă păcălesc eu, printr-un text care nu prea e umoristic. Ne-ai oferit o interpretare mai bună decât textul.

Onorat de vizita domniilor voastre!
Pașa