izvorul cu apă ne-ncepută

Poezia aceasta nu ascunde nimic ci doar invaluie intr-o alta lumina singuratatea. sau altfel spus o lumina frumoasa a singuratatii. marea iubire mereu neinceputa. prietenesc

apa că element promordial primează în această căutare de sine
devenind un obiectiv de existență în sine
numai bine

ca o virgulă în plus într-un context indescifrabil
pierdut în provincia pustie a cuvântului
aud pașii timpului sunând pe caldarâmul tăcerii
încrezător
mă-nfășor în spirala sensului revolut
ce-n labirint mi-apare
ca un semn al mirării hedonist
apă sfântă apă ne-ncepută
continui să te caut
liman al unor calme zări
.....................................
te regasesc in alte culori, mai calde..mi-a placut.

la răscruce
trei drumuri
cu lună plină
spargi clepsidra de o piatră tainică
pe care o porți cu teamă pe umeri
descântec și rugă
destinul ascunde puntea peste râul acela
tu luneci
și \"eu-l\" se scaldă în cuvântul iertării
l-ai găsit,
l-ai găsit!

al Sophiei sau Daksh-ei izvorul vieții și implicit al purificării sub semnul logosului, vocalele, forma explicită a inspirației și comuniunii...frumosă realizare artistică, îngerii au fost cu tine...

Trebuie sa recunosc un lucru: desi am lucrat indelung la aceasta poezie, scriind vreo sase variante, tot nu sunt convins ca am gasit formula cea mai potrivita, care sa ma apropie de cititor. Dar din opiniile voastre se incheaga usor-usor semnificatiile textului. Ce pot sa va spun este ca am urmarit o poezie a cunoasterii.
Cristina, e o alta lumina a singuratatii in textele mele, dar apropiata prin semnificatii de aceea a \"Odei...\" eminesciene. Ideile originale sunt in restul textului.
Stefan, asa este, e si un poem al cautarii de sine.
Elena, nu stiu daca aici \"culorile\" (presupun ca te referi la acelea ale sufletului) sunt mai \"calde\", dar daca spui tu, nu te contrazic!
Valeriu, m-ai pedepsit cu aceste versuri pentru \"rautatea\" comentariilor mele! Mi-am batut putin capul sa inteleg ce-ai vrut sa relevi aici. Raspund: si da, si nu.
Va multumesc tuturor pentru interesul pe care-l aratati textelor mele. Numai bine!
:) Pasa

singura apă neâncepută pe care o cunosc eu e cea din uter, lichidul omniotic. Mai mă gândesc. Îmi place poemul,e bine construit, dar unde e de ce-ul visului.

cu greu sufletul meu se distinge
între polii cunoașterii
ca o virgulă în plus într-un context indescifrabil

uneori o virgulă e mai importantă decât orice, are puterea de a schimba sensul rotirii cuvintelor. De fapt cred că asta trebuie să fim, ortografia, semnele de punctuație, inovația....cum ne e sufletul în esența sa și cunoașterea de sine. Sinele o bucată din pâinea cea de toate zilele fără de care exitus în haos

Camelia, ca de obicei, comentariul tau exprima intr-o forma concisa si la obiect esenta textului meu. La fel, iti multumesc pentru ca ma mai trimiti, involuntar desigur, la dictionarul de mitologie. Nu prea tin minte numele zeitatilor mitologice, mai precis nu mai retin amanunte despre acestea. De mai recurg uneori la gestul orgolios al cunoasterii prin sine si pentru sine, aceasta nu impiedica pe ingeri sa fie cu mine, chiar daca ma dezic uneori de ei. Multumesc!
Cornelia, bun venit in pagina mea. Admiram profunzimea comentariilor tale pe alte pagini, unde gandurile noastre s-au mai intalnit. Si acesta e un comentariu bun. Regulile impun ca autorul sa nu-si comenteze textele, dar pentru a gasi raspunsul la intrebari, poti pleca de la sugestiile oferite mai inainte de Camelia Tripon. Iti multumesc pentru atentia acordata acestui text.
Pasa

\"Vesnic tanar,
infasurat in manta-mi...\"
Asa mi-a sunat...

în armonie cu rândurile despre purificarea spirituală prin \"apele de sus\", ale subtilului, citite poate atunci când listai versurile, voiam să ți le listez, dar nu le mai găsesc...Sophia corespunde la gnostici luminii divine sau Sfântului Duh, Daksha în Vede este energia cosmică universală și creatoare...de la apusul soarelui de ieri a început soborul Arhanghelului Gabriel, acel înger care ne ajută să pătrundem în tainele lumii divine, prin inspirație, clarvedere sau claraudiție, calitate-calități pe care anticii le numeau muze...

Domnule Jianu,
sper ca nu imi imputati ceva. Eu nu m-am dezis niciodata de Eminescu, indiferent de modalitatile creatoare pe care le adopt. Daca ati fi avut amabilitatea sa fiti mai clar, ar fi fost mai bine. Intr-un raspuns anterior faceam trimitere la \"Oda (in metru antic)\", recunoscand influenta pe care a exercitat-o Eminescu. Dar numai in primul vers al poeziei mele, care oricum are o alta forma. Ma veti scuza, sper, dar ati citat inexact cel de-al doilea vers al \"Odei...\" Corect este: \"Pururi tanar, infasurat in manta-mi\". Va multumesc.
Camelia,
iti multumesc pentru completari, in raspunsul anterior mi-am exprimat gratitudinea. Sunt informatii pretioase, mai ca-mi vine sa cred ca ma mai viziteaza si pe mine muzele, dupa ce, in niste texte mai vechi, le-am cam luat peste picior! Nerecunoscator ce sunt, uit ca nemultumitului i se ia darul.
Cu stima,
Pasa

și pentru a înțelege că nu ești singur www.agonia.ro/index.php/essay/173224/index.html

Este bine venita corectia referitoare la primul vers. Nu trebuie sa va faceti probleme, nu era nicio acuza de plagiat sau alte lucruri rele, voiam sa spun ca versurile dv. m-au dus cu gandul, pur si simplu, la cele ale lui Eminescu, in primul rand, prin metrica.