Contrarii

am remarcat:
\"de trupuri sangerinde brusc mi se face sila
si pe un rug de patimi le aprind cu o torta\"

\"de-mi pare ca dusmanii sunt mai inalti ca muntii\".
.......................................................
nici un orizont nu e sfarsitul lumii. inaltimile muntilor pot fi acoperite de albastrul apelor, devin fund de ocean:))

poezia iti poarta clar semnatura. acea fuga de trecut pe care o observ in multe din versurile tale. arcasul este cel care a sagetat si a plecat, fara sa se uite in urma. trist este ca a sagetat pentru toata viata o inima infranta. imaginile sunt multiple, versurile se deschid cu o framantare, furie, tristete...finalul este al arcasului care te-a invins mereu. frumoasa trairea ta. ( normal ca sunt alaturi de tine; si termina cu prostiile, poti sa scrii bine...doar daca esti mai vesel) cu drag

= Elena, e frumoasa interpretarea ta, chiar daca eu nu m-am gandit la asemenea semnificatii. Poezia a fost scrisa acum 20 de ani, fiind modificata imperceptibil acum vreo luna. Asa ca nu are legatura cu actualul context. Multumesc mult, stiu ca ideile tale sunt trecute prin suflet.
= Cristina, desi eu am avut in vedere eterna lupta a sufletului cu demonismul interior, totusi opiniile tale sunt corecte, astfel incat textul se pare ca e unul \"deschis\" interpretarilor. Voi incerca sa fiu mai vesel in ceea ce scriu, fara a fi prin aceasta superficial. Multumesc!

Gheorghe
la numele acesta arcașii fug
săgețile ajung peste ani
aici
iubirea a mutat în pieptul tău locul firesc al inimii
(mască-scut!)
munții-aspirații
urci și din urmă săgețile

gata, nu sunt în stare să continui
pot însă un pahar cu vin să închin
ție, numelui tău, mie(păi nu?!)și să ai pace
întotdeauna în casa tainică a suferințelor.
alb V

am vazut ca este mai veche. o astept pe antepenultima (cu o betie de cuvinte ceva mai coerenta...:)
da, cea cu banca...

= Valeriu,
Chiar daca te-ai poticnit la ultima interpretare, eu iti multumesc pentru aceasta incercare. Da, poate ca si numele de Gheorghe ar putea fi sugestiv, dar sa nu uitam, sfantul a ucis balaurul, pe cand eu fug de acesta.
= Ioana, ce onoare imi faci prin prezenta in pagina mea! Nu ti-as da dreptate, textul acesta e usor ermetizat, dar nu incoerent. In ceea ce priveste \"betia de cuvinte\", n-as spune ca exista intr-o masura prea mare. Caut-o in alta parte, la persoane ale caror texte au un rating mai mare. Textul la care te referi in finalul succintei tale interventii avea in subtitlu o autoironie, nu o tentativa de negare de sine. A trebuit sa-l sterg pentru ca era slab, desi, culmea, tinusem cont de propunerea ta de acum doua luni de a realiza un experiment, scriind un text fara epitete. Unul lasasem asa, de amorul artei, doar si tu te mai folosesti de ele. Iar ca sa parafrazez un vers din ultimul tau text, voi spune ca nu a fost knockout, ci knockdown. De aceea voi reposta acel text, cu un alt titlu, alt subtitlu si continutul modificat. Te mai astept!

Textul pare un fragment de poem epic si nici nu cred ca poate fi vorba de vreo ermetizare. Poate eventual o semnificatie simbolica in imaginea aceasta a arcasului. Influenta puternica din zona Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu, deci secolul XIX al literaturii romane (ma refer la masura versurilor, la tipul de metafore si la accentul pe aceasta figura, voit sau nu, inversiunile frecvente etc.). E nevoie de modele mai noi...

= Domnule Baron,
Opiniile dumneavoastra sunt, in parte, corecte. Respect parerile dumneavoastra, chiar daca nu sunt de acord in totalitate cu ele. Nu este un fragment de poem epic, desi are aceasta aparenta. Am plecat de la un vis, mai precis un cosmar. Recurgerea la prozodia clasica a fost aleasa pentru ca ritmurile incantatorii sa fie in acord cu mesajul. Va multumesc pentru o observatie corecta: nu este un text ermetizat, imi cer scuze pentru afirmatie. Puteam alege o alta cale de a ma elibera prin scris de \"umbrele subconstientului\". Eminescu, Bolintineanu, Alecsandri? Sunt poeti respectabili, sa nu uitam ca si Mircea Cartarescu, in \"Levantul\", se foloseste, prin intertext, de creatia primilor doi. Va multumesc pentru opinii! Cu stima,
Pasa

Mereu tot fug si nu scap de arcasul
ce-mi vara-n inima neintinata
sagetile in patimi otravite.

mulțumesc frumos pentru comentariul deosebit făcut poeziei mele. Eu nu sunt așa de pricepută la comentarii critice, dar voi spune despre poezia ta că mi-a plăcut. E deosebită. La final, cred că ai scăpat un predicat. O seară fericită.

= Iti multumesc, Mariana, pentru gandurile frumoase si pentru observatii. Ar fi bine si \"sagetile-nmuiate in patimi otravite\", dar s-ar pierde sensul a ceea ce-am dorit initial, pentru ca, de fapt, am utilizat o inversiune. Sagetile au fost otravite in patimi. Voi lasa totusi asa, nu e incorect, chiar daca ambiguu, pentru ca n-as vrea sa ajunga si aceasta poezie la atelier, cu tot parfumul ei vetust.
Comentariul la pastelul tau n-a fost chiar asa de bun, mi-e ciuda ca n-am avut inspiratie mai multa. O seara fericita!
Pasa
p.s. Scuza-ma ca am utilizat una dintre formulele tale preferate de ramas-bun!