retro-poeme

* 

cum toate visele ard  

ca o țigară,  

e necesar și un filtru  

să vezi,  

printre pufăituri profunde sau line,  

regatul pe care îl pierzi  

ceas de ceas. 

** 

încerci să treci cu privirea  

prin zidul ăsta,  

dincolo de care  

îți dă impresia că s-a baricadat  

o ultimă suflare de viață. 

*** 

n-ai cum să-nveți tristețea să râdă,  

poți s-o și gâdili,  

râsul său e un fluviu interior  

vag perceptibil.