Poezie
Florelay sau după ce vraja a trecut
1 min lectură·
Mediu
ai vrea să nu-ți mai pese de nimic,
ca fluturii să treci din floare-n floare,
dar ți-e de-ajuns pe numele său mic
de Florelay s-o strigi și, iată,-apare
ca răsărită din duminici vii,
cu-o mantie de rouă și de umbre,
încât să o descrii nici nu mai știi
și nici să te ferești de patimi sumbre.
de îi zici Flori, Lori, Lorelay
nu prea contează, că-i din altă piesă.
dacă descrii doar părul său bălai
sau coronița sa de principesă
tot nu contează, vraja a trecut
și-ncepe,-ntr-adevăr, să nu-ți mai pese
de-ai încasat, cândva, un strașnic șut
sau de-ai primit, cumva, și recompense.
05679
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Florelay sau după ce vraja a trecut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14192037/florelay-sau-dupa-ce-vraja-a-trecutComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
muzical autentic, ton cald, dar lucid, de o simplitate fermecătoare, care nu se ia prea în serios și tocmai de aceea m-a prins, la fel și jocul fonetic („Flori, Lori, Lorelay”)
un fel de fata morgana , FLorelay a ta pare să joace și rolul muzei și al tentației, dar și al detașării
Cu matinal zâmbet de cafea, după tranziția dintre vis și real transmisă de poezia ta,
un fel de fata morgana , FLorelay a ta pare să joace și rolul muzei și al tentației, dar și al detașării
Cu matinal zâmbet de cafea, după tranziția dintre vis și real transmisă de poezia ta,
0
Vă mulțumesc pentru impresii! După mine, textul e așa și-așa, dar apreciez faptul că voi ați găsit ceva de remarcat.
0
Distincție acordată
Aș spune că surprinzi perfect tranziția de la fascinație la detașare, fără să pierzi poezia sentimentului. Imaginarul ăsta feminin e construit cu nuanțe sensibile, aproape mitice, dar finalul vine cu o luciditate care dezarmează orice urmă de idealizare. Are ceva candid textul ăsta, cu o ușoară undă de ironie amară, ceea ce îl face să pară trăit, nu doar scris. Și curge natural, cu o muzicalitate discretă, iar jocul de nume (Florelay / Flori / Lori / Lorelay) adaugă o dimensiune ludică foarte bine dozată. Îmbini foarte frumos emoția cu realismul, fără dramatism, dar cu impact.
0
Da, e un text bazat pe retrăire. Chiar și "jocul" acela al numelor nu este întâmplător. Cum am zis într-un comentariu precedent, rămân la părerea că textul este așa și-așa, dar nu înseamnă că nu apreciez punctul tău de vedere. Poate sunt, uneori, prea exigent cu scrisul meu.
Mulțumesc!
Mulțumesc!
0

Aveti ritmul și evanescența unei reverii care știe prea bine că se joacă de-a uitarea, un poem
care nu-și cere înțelesul, ci și-l poartă.
(Off topic-fiecare comentariu pe care îl trimit de pe telefon îmi apare trunchiat.)
Așa îmi e dat...
Și tot răspuns la poemul dv:
Te-ntreci pe tine, dar cu pas ușor —
de parcă știi că muza ta citește
Și tot ce pare joc în jurul lor,
e-un vers flămând ce încă se zidește.