scrisoarea unuia dintre martorii textualismului
știu că n-o să vină Alanis Morisette
să-mi fredoneze din Ironic ușor ca prin vis
în urechea cea bleagă
omule tu ești ca ploaia care-mi deșteaptă începuturile
nu va fi să fie
nici Varvara cea blondă la urechea muzicală
să-mi stârnească dorul de pomi înfloriți
de Katiușa așteptându-și pe mal iubitul plecat la război
nu va fi să fie
vreun tumult nostalgic prin aerul înserării
romantismul desuet al visului
scufundat în propria sa destrămare
nu știu ce-o fi de-am îngropat aproape toate iluziile
(aici parcă mi se năzare Ivan Turbincă
pașol na turbinca - zice
și toate iluziile devin ascultătoare)
când mă trezesc din puful romantismului
toate serenadele fac stânga-mprejur
pleacă în pas de voie de nevoie
spre muzeul de antichități al subconștientului
de-ar fi să ies odată din cavoul textualismului
printr-o retragere de bunăvoie și nesilit de nimeni
fără vreun legământ pe viață
de va fi să fie și poate o să fie
spune tu suflete ce să te mai stârnească
praful cosmic așezat peste lucruri
eliberarea din temnița cărnii
prospețimea de fecioară a dimineții
cine știe ce-o să fie
să ne închipuim totuși speranța chemată la ordin
drămuirea iluziilor până va rămâne
doar un punct rătăcit
și de-o fi și-o fi să fie vreun final de poezie ori vreo aspră muzichie
până vreun pitic va bate-n gong va zice gata pân-aici gata
jur că îmi voi repara lopata veți vedea voi ș-apoi s-o retrage țanțoș
ca o fantoșă de parcă ar fi uitat că lumea vine dar mai și pleacă
asta desigur nu va fi să fie
v-o spun cinstit
că nu degeaba tot am în gând
să port și pălărie
asta devine după prostia din capul tău
ar zice Moromete asta vine din Everything al meu
ar zice Alanis Morisette iar Varvara cu Katiușa
îmi va arăta doar ușa c-a înflorit căldărușa
nu-i nimic îmi zic bat șaua
să priceapă șandramaua
că n-o să reziste mult
cât ar fi zidul de cult
dac-o fi și-o fi să fie-n pana mea de poezie
vreun regal vreo sindrofie vreun pitic fără scufie
închei scrisoarea așa
vă salut eu sunt Pașa
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 351
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 52
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “scrisoarea unuia dintre martorii textualismului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14170812/scrisoarea-unuia-dintre-martorii-textualismuluiComentarii (15)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Spor zic și eu!
mie îmi pare o sinteză (bine construită) de tip cronică literară a unor texte postate azi.
dar, dacă spui că nu-i așa, scuze.
voi reciti, poate mă detașez de această primă impresie.
dar, mi-a zis cândva o babă:- măi, copile, tu ai vedenii…
ba, mai mult, că este una bună (dacă este cronică)
în plus, am postat comentarii din care rezultă că sunt relaxat
și mai mult, am subliniat că, dacă am o impresie greșită, îmincer scuze
concluzia: NU mă deranjează.
în general, caut să comunic cu autorii, deschis, sincer, fără ocolișuri
așa văd eu un atelier, pentru mine
dacă deranjez, să mi se spună. nu e în intenția mea altceva decât dialogul.
cât despre stil, e normal să ai unul. dacă ai posta ceva banal sau neatractiv (mie) nu aș intracționa
nu înțeleg de unde această reacție
și aș încheia cu o părere: textele îi aparțin autorului până le oferă cititorului. autorul face ce dorește cu un text, dar cititorul îl apreciază, îl înțelege, îl ignoră, îl recomandă etc. așa cum se pricepe.
consumăm același fel de mâncare, dar îl simțim diferit.
Da, textul este al cititorului după ce apare în carte. Până atunci, autorul este suveran, îl poate și șterge (cum am mai șters multe pe acest site).
Sigur, îmi vei spune de ce mai scriu aici. Mai sunt cititori din afara site-ului care mă citesc.
dacă nu lăsam semn, cu această impresie aș fi rămas.
de ce te-ai inspira de pe site (în sensul că citești textele și ai folosi un talent să critici)? la această întrebare nici nu știu ce s-ar putea răspunde. poate din joacă. poate pentru un exercițiu. poate că așa ai avut chef… nu m-aș pronunța în legătură cu așa ceva. nu ne cunoaștem încât să trecem la astfel de aprecieri.
mie așa mi s-a părut.
au mai fost pe site replici, construcții literare cu tentă ironică sau pur și simplu joc.
și iar NU.
nu mi-a trecut prin minte întrebarea “de ce mai scrii pe aici…”
nu am cultura generală și nici cunoștințe profesionale care să îmi permită să fac evaluări, altfel decât simplu, sincer, cel mai probabil naiv, sper că nu stupid.
spor!
și scuze încă o dată.
te rog ignoră discuția.
dacă puteam ștergeam comentariile…
Textul se vrea despre artă, uneori doar înțeleasă artă, dar nu înseamnă că și este. Găsesc o oarecare ironie în acest text, iar mie asta mi-a atras atenția.
În prima strofă, aș fi scris cumva altfel această secvență:
"știu că n-o să vină Alanis Morisette
să-mi fredoneze din Ironic ușor ca prin vis
în urechea cea bleagă", și anume:
știu că n-o să vină Alanis Morisette
să-mi fredoneze Ironic
în urechea cea bleagă
Însă, textul seamănă a poezie :) și, de aceea, fiindcă pentru mine are un impact pe care nu l-am rostit aici integral, ca o pâine :), las semnul meu simplu de apreciere!
but
Mr. Play it Safe was afraid to fly,
he waited all his dam life to take that flight ...
life has a funny way, and isn't it ironic, don't you think,
but it”s a free ride ...
Pașa, mi-a plăcut, în special că e ... despre Canada
:)
îți sunt alături de amintirea cu Marii,
iubita poetului? Canada asta, multi inimi o mai frânt.

dacă e cronică, e super.
dacă nu e cronică, te rog să-mi spui. voi reciti.
spor!