Mediu
stau abătut pe stânca rece-a solitudinii și marea neliniștii lovește cu valurile-i mânioase în țărmul iubirii.
frunzele gândului se scutură-ncet, cad pe un palid platou al necunoscutului.
îmi pare că niciodată n-am existat, că am fost doar o părere, o absurdă părere despre rosturile omului în univers.
stau și stânca solitudinii devine mai rece, tot mai rece...
îmi încarc toate sentimentele neexplodate în carul îngust al simțirii.
pornesc în căutarea altor idealuri - altor irealuri.
sunt singur și-n lupta cu necunoscutul armele mele sunt demult ieșite din uz.
și dacă pașii tăi n-au fost niciodată așa de șovăitori, îmi dau seama că au atins o urmă lăsată în hoinăreala sa de neînvinsul cupidon.
și-ți admir ezitările!...
023.249
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “și-ți admir ezitările....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/jurnal/213770/si-ti-admir-ezitarileComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ICICIakab Cornelia Claudia✓Cat priveste omul necunoscutul e o membrana de protectie a restului. Doar sentimentele trec, doar sufletul vede alt suflet, iar uneori o parte a sa se transforma in idee, iar alteori ideile mor si se retransforma in sentimente. Mintea e doar o parte a sufletului devenit vizibil.
0
GPCornelia, ezitarea e aici o expresie a sfielii, lucru pe care-l admir la femei si nu e datorata unei anume neincrederi in cel de langa tine. Desi realitatea nu o data m-a contrazis. In rest, sunt de acord cu tine, cunoasterea umana e limitata si poate ca e bine asa. Tot demersul meu creator nu merge nici pe neincrederea in cunoastere, dar nici pe indepartarea de cunoasterea adevarului. Multumesc!
0