răspuns la scrisoarea unui prieten

științifici (cu nimic mai prejos acelora religioși) pot crede că emoția este cauzată de reacțiile chimice din organism; de acord cu tine, emoția este cauza tuturor acestor procese.

s1: \"chiar și un ceas stricat arată corect de două ori pe zi\"

finalul: lacrima este proiecția în exterior a trăirii, emoție pură născută din preplin.

între acestea: un decor predefinit în care mărturisirea (sugerată din titlu) dobândește valențele lui a fi.

cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu

Întâmplările se adună în coșul timpului de unde memoria le absoarbe și creează din ele un scenariu personalizat.
Optezi pentru “o altă lume” ca o alternativă la haosul impregnat în realitate.

o poezie ca un răspuns dat unui \"și eu\", cu un \"sunt la fel\".
de aici, mi-o plăcut să gândesc așezarea ta \"atunci / când le fixez într-un ceas fără timp\".
interesantă mi s-a părut și această detașare suficientă, ca o reacție a unui imaginat deslipindu-se dintr-o numeroasă imaginație cu imaginați, ca alternativă la același haos.
finalul a aproape matematic, calculat dintr-o negație interioară supra o soluție ca un \"altceva (ce) se proiectează-n orbite\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Vasile, bun venit în pagina mea. Deși parcă umbra spiritului tău mă urmărea și la alte creații ale mele. Ideile tale sunt, într-un fel, în completarea textului meu, mai ales că pari a fi intuit și cine ar fi cel căruia îi \"răspund\". Mulțumesc!

Răzvan, ca de obicei, pleci de la texte și realizezi adevărate maxime în comentariile tale. De aceea, în ciuda îndepărtării uneori de text, nu pot să nu-ți urmăresc argumentația. Mulțumesc!

Cornel, e de luat în seamă și periplul tău prin text, descoperind și ceea ce nu era atât de vizibil. Mulțumesc!

Onorat de vizita voastră, domnilor!
Cu stimă,
Pasa

aici cuvintele par să descrie o lume dominată de întâmplare, a înstrâinărilor de noi și între noi...o lume în care imaginatia nu poate imagina decat haosul... o lume in care nu putem alege si neputinciosi suntem prinsi definitiv ca intr-o panza de paianjen...dar eu cred ca in fiecare clipa a existentei noastre traim in lumea pe care o meritam atunci...si in fiecare clipa alegem o noua lume secunda, construindu-ne (drum in noi insine) mai departe...un poem ce (ca si altele) da de gandit...

...doar intr-o lume cu *intersectii* berbecii se omoara intre ei...

si \"nu mai pot fi retopite emoțiile
altceva se proiectează-n orbite\"

E tare titlul comentariului tău, poate mai ceva decât versul de la care a plecat! Sigur, comentatorul poate găsi propriul său fir de înțelegere, nu spun nici da, nici nu la înterpretarea ta. Am încadrat textul la \"personale\" pentru că e într-adevăr dedicat unui prieten, plecând de la o poezie a acestuia. E, hai să-i zicem un \"gem\" (alege tu fructele preferate!) Glumesc, sigur.

mesajele poeziei tale se desfasoara in planuri multiple...si exista si libertatea alegerii... cititorului...gemul ascunde in el savoarea fructului...daca nu e otravit...adica \"gem de durere\". Glumesc, sigur.

Splendid text. Mi-a plăcut în întregime. Poezia ta este la fel de bună ca și notele de lectură. Acolo ești generos în aprecieri, aici esti concis și operezi la nivel de esențe.

Așa e, Ioana, sunt mai multe planuri ale mesajului, inclusiv aici. Fructul, te asigur, nu e otrăvit, dar \"păstrează-mi numai sâmburii\". De durere, gemem cu toții!

Luminița, și tu ești generoasă! Nu știu de ce editorul s-a oprit tocmai la acest text pentru a-l recomanda, dar nu voi mai discuta despre gusturi. Onorat de vizită!

Vă mulțumesc pentru semnele de lectură!