George Gîtlan

tata e nemuritor moartea nu poate trece de cuvintele mele așezate în jurul lui ca niște rugăciuni sfințite cu lacrimi de copil niște mătănii cât bobul de rouă învârtite pe degetele lui

parcă mai ieri mi-ai ghicit în palmă câți centimetri am în pantalon apoi mi-ai spus că într-o zi o să-mi citești în spermă și-o să-mi spui cu exactitate câți copii vom avea împreună

vezi diacriticele lipsă Am fost odată un camion, după un accident nefericit cu o căruță, minune de la dumnezeu, m-am trezit cal, de unde o tânără domniță cu coșite aurii mă călărea

Să-i dai unui om o pâine E ca și cum ți-ai cumpăra un loc rai Și înger te va numi Și te va îmbrăca acesta în straie albe Și îți va crește aripi Până la cer Iar dacă toate acestea ți se vor

Þi-am ridicat un templu în inima mea Și se făcea că Dumnezeu îmi asculta toate rugăciunile, Tu ascultai altă muzică, parcă erai de pe altă planetă, Dintr-un univers atât de paralel cu al

te "fac" o țigară? mi-am spus!... apoi mi-am aprins tâmplele și mi-am fumat creierii până la ultimul gând fără filtru.

nu știu cum sunt alții dar mie mie îmi place să mi-o trag iar când o fac o fac așa și pe dincolo cu sete și cu foame cu tragere de inimă de ficat și de splină mi-o trag așa cum tragi

Ești visul de la miezul nopții, Când stele-o ard în întuneric Și se-nmulțesc pe cer numeric, Iar tu trezești în mine morții. Și ard lumini în cimitir, Dorințe vii aprinse-n

copil fiind ca toți copiii mă jucam cu timpul meu așa am crescut acum nu mă mai joc doar văd și simt în nesimțirea mea matură cum nu mai cresc

uneori privesc departe în sus și-l întreb pe dumnezeu ca pe cel mai bun amic al meu dacă nu cumva are o țigară la naiba el îmi dă toată iertarea lui îmi spune că are prea multă mai

trăiesc pe datorie cine spune că nu se dau zile pe caiet eu atâta știu înainte de toate îmi sunt dator mie și trăiesc râd plâng mă bucur și mă întristez în contul vieții mele

pantofii mei umblă desculți pe străzi însângerate numerotate impar se pare că în ziua de azi cifrele nu mai locuiesc împreună la bloc în apartamente trei camere cu sufragerie cu tot

Pentru că Mama O strig pe mama în somn, Mamă, mamă... Nu-mi răspunde. E ocupată cu Dumnezeu. Ține o icoană în brațe, Îngenuncheată de griji materne Și se roagă pentru mine Cu

tot ce-am fost într-o zi am murit apoi în mai multe săptămâni luni ani habar n-aveți voi cât e de greu să-ți dai sufletul atunci când nu-l ai la tine când toți se uită

am vrut să scriu un poem dar n-aveam niciun spor te vedeam doar pe tine numai pe tine atât de obsesiv încât și acum te văd tot pe tine și toate frunzele astea cum cad

când ne sărutăm sufletele noastre fac schimb de locuința ne mutăm unul într-altul și fiecare dintre noi doi devine chiriașul celuilalt cu plata la zi

cântă-mi poete și inima mea va tresălta înălțând poezie sus inimile zise vocea le avem la tine Doamne și toate acolo sunt în slava Ta și sfinții și poeții și

Școala m-a învățat multe, foarte multe chiar, c-am priceput eu mai puține, asta e altă poveste de nepovestit, dar nicio școală nu m-a învățat cum să iubesc, o fac din instinct, sigur pe

să bem din paharul ăsta până la fund mi-ai zis și coapsele noastre (s)au ciocnit în cinstea acestor cuvinte spuse pentru toate țigările de după fumate la capătul patului pentru capătul

m-ai născut cu prețul vieții mele mamă încă plătesc pentru o moarte care nu era a mea nici măcar nu mă știa pe numele meu mic asta până când într-o zi frumoasă de primăvară mi-ai făcut

mi-am dat toate cuvintele la o parte și nu te-am găsit unde-mi ești rătăcito afară plouă ca într-un poem trist cu subînțelesuri eu nu mai înțeleg nimic îmi strâng ochii sub

1. În ochii aceștia mi-aș putea pierde sufletul și nu de sufletul meu mi-ar păsa ci de lacrimile acestor ochi în care sufletul meu s-ar putea pierde... 2. Dacă există ceva mai frumos

vrei să fii poezia mea mă leg de bunăvoie și nesilit de nimeni cu toate cuvintele să te scriu până la ultima literă să fiu alături de tine și la critică și la elogiu până când

ca un copil cu buricul netăiat așa te-am iubit să știi te-am iubit din tot ombilicul apoi a venit primăvara iată mi-ai înflorit un cui în inimă și-am murit neștiut pe