Poezie

restanță

***

1 min lectură·7 iulie 2014

Mediu

m-ai născut cu prețul vieții mele mamă

încă plătesc pentru o moarte care nu era a mea

nici măcar nu mă știa pe numele meu mic

asta până când într-o zi frumoasă de primăvară

mi-ai făcut cunoștință cu viața și implicit atunci cu ea mamă

s-a dat la mine cu tupeu "bagaboanta” m-a sărutat pe gură

printre dinți scrâșnind mi-a spus din vârful limbii

să nu mă mai împotrivesc și că oricum într-o zi voi fi al ei

i-am răspuns să mai aștepte să ne cunoaștem și noi un pic

și că graba strică treaba i-am zis-o așa din scurt

în clipa aceea s-a uitat urât la mine și s-a dus învârtită

atâta îmi mai amintesc și că limba ei din fier tăios de coasă

avea gust de iarbă crudă mamă…

001.860

George Gîtlan. “restanță.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-gitlan/poezie/14052444/restanta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.