gena gurau

.. dar sunetul bate imaginea!
mor după clipocitul, scârțâitul, scrâșnitul din toate stările care te cuprind când citești poemul, dar de departe 'clipitul când te năpădesc amintirile' este cel mai pregnant. pentru mine, acum.

vine câte-un moment în care, paradoxal, se fracturează totul, în loc să se lege mai trainic toate.
dincolo de dorințe și gânduri, trăirile încep să stăpânească și să conducă. haotic.
mirarea 'ceea devine amărăciune, deșertăciune.. sau doar un stand-by. de la caz la caz.

hello de moment, LIM! :)

poate pentru ca să lase loc. să se retragă cumva.
poate pentru ca să păstreze totul, toate, cât mai mult. definitiv.
poate pentru ca să nu iște fix întrebările pe care ni le punem când se întâmplă lângă noi, cu oameni ca noi, cu cei pe care îi iubim.
cred că, în definitiv, ține de decență. aia nativă, descoperită, uneori, prea târziu.
și un dram de egoism.

(că mai intrai și eu p-aci.. logată, zic.
am mai dat o geană în trecut, dar m-au doborât pierderile amintite printre rânduri. îmi este dor de ei..)

pentru început, încerc.

.

uite, tocmai citeam o știre conform căreia ne vin ajutoare din Belgia - echipe speciale de intervenție pentru inundații, utilate cu 14 pompe, 5 generatoare și o stație de epurare a apei în urma apelului făcut de România săptămâna trecută...
am cerut ajutor Uniunii Europene, iar argumentele pentru care vin belgienii sunt o dată că protecția civilă belgiană este specializată...în așa ceva, iar apoi, Belgia este cea care deține președinția UE.
semn de solidaritate.
de responsabilitate.
oamenii ăia vin să-și facă exclusiv treaba.
ca și tine.
ca și civilii care, în momentul în care umplu sacul cu lucruri și alimente, se opresc nițel să se-ntrebe...dacă, oare vor și ajunge unde trebuie!?

și da, îmi amintesc: în august 2008 a fost lansat un apel umanitar, care a devenit o acțiune de anvergură - cel puțin în Capitală.
totul pornind de la un mesaj primit pe messenger:
EȘTI PIETON ? Vino cu o sticlă de apă plată.

EȘTI CU MAȘINA ? Vino cu un bax de apă plată.

UNDE? În piața din fața Casei Poporului - Palatul Parlamentului.

CÂND? Duminică 03 August orele 10:00-13:00

DE CE? PENTRU MARAMUREȘ, BUCOVINA ȘI MOLDOVA .

APA NOASTRÃ FACE MAI MULT DE 300 DE LEI (ATÂT CÂT LE DÃ GUVERNUL)

Pentru ca NE PASÃ!

VII, DEPUI APA ȘI PLECI. ANONIMI, UMANITARI CUM POT FI ROMÂNII CÂND LE PASÃ.

CITEȘTE ȘI DÃ MAI DEPARTE! FORUMURI, EMAIL, BLOGURI! AVEM trei zile să arătăm că INTERNETUL ROMÂNESC ESTE O FORȚÃ!!!

.. și am fost o forță.
totul s-a petrecut într-o tăcere solemnă. fără forfotă, fără agitație. simplu.


nu mai pot să comentez acum.

niciun efort, coane.
revin aici ca-ntr-o cameră cu de toate, deschisă, familiară...știi?
mă duc la frigi, îmi iau un suc rece, dau iama în cd-uri, deschid geamu\', îl închid de prea mult praf...în ochi, mă arunc lejer în fotoliu și...mă fac total și definitiv comodă.

acu\' am ales altă variantă de abordare, ținînd cont de flash-urile aruncate de tine, relativ haotic, da\' cu o coerență logică destul de tare.
so, mergînd pe sistemul grilă, întrebare (problemă ridicată)-răspuns:

1. \"Rana adâncă pe care Școala mi-a provocat-o, imensa înșelăciune căreia i-am căzut pradă prostește și disperarea la gândul că nu am fost în stare să fug de acolo cât mai curând, fac ca inteligența mea să se comporte adesea ca un șarpe decapitat. Dar nebun nu sunt încă...\"
mergi pe burtă, plecînd de la ideea că oricum \"I\'ve borned intelligent....but school distroyed me!\" :D

2. \"Unul dintre atuurile mele cele mai importante este acela că îmi uit spaimele cu aceeași consecvență cu care îmi uit bucuriile...\"
subscriu în mod naivo-tembel și aș zice să o iei ca pe un avantaj net, chit că...mda, spui dup-aia \"Ce bine ar fi ca inspirația să-ți vină cu aceeași punctualitate ca și menstruația!\" :)))
afirmație care te plasează inuman, știu, nedrept și frustrant într-o minoritate deloc insignifiantă.
(deci io acu\' mă prăpădesc de râs, ca să știi, daaa?!!..)

3. \"Marii oameni, elitiștii, formează cercuri mici în jurul valorilor, nu din pricina ipocriziei sau trufiei, ci din pricina acestui adevăr elementar, că Valoarea raportată la prea mulți receptori își pierde sensul.\"
aici, doar atât: esoteric agenda.
cu tot cu addenda și ce-or mai...scoate ăștia pe piață.

4. \"Mama acestei lumi este Politica, o mamă care și-a înșelat Dumnezeul...
Lumea în care m-am ivit este un copil nu din flori ci din buruieni. Din buruienile gândirii muierești...\"
hmm...aș zice că la prima citire m-a plesnit cam nasol.
la a doua, am zăbovit cumva ...altfel.
la a treia - adică acum - îți propun un exercițiu de imaginație, inversînd puțin rolurile, mai exact, jonglînd cu ele:
tatăl acestei lumi este politica, iar lumea în care ne-am ivit este un copil din buruieni; un copil hermafrodit.
ce zici?!
chiar tind spre o proiectare ceva mai justă a ..responsabilităților, pana mea!!

5. \"Tot ce ar fi trebuit să mă ambiționeze mă plictisește și m-a plictisit dintotdeauna... În clasa a II m-a pufnit un hohot interminabil de râs atunci când colegul Burlan a început să mă lovească cu pumnii într-o demonstrație de forță în fața clasei... Se străduiau să râdă dar apoi au tăcut... le stricasem distracția\"
pe scurt: dap. plictisul sleiește, secătuiește până la sictireală. de acord.
iar descumpănirea cu pricina este tipică în cazul turmei. teribilism există la orice nivel de existență.

6. \"Trăiești știind că poți muri în orice clipă și totuși îți asumi responsabilități. Țicneală colectivă...\"
peste ASTA nu puteam trece!! :))))
mustește de exact tembelismul evident, dar nedeclarat decât arareori..
ridic paharu\' pentru!!

7. \"Pe ecranul televizorului un mesaj imens pentru mine, telespectator:
„TU EȘTI PROTV” Răspund: „PROTV EȘTI TU CU MÃ-TA!” \"

mi-ai adus aminte de ce zicea la un moment dat un amic, al dracu\' de deștept, făcînd apologia minciunii.
dacă te-aș minți în față, fără să clipesc, te-ai supăra pe mine?
dacă da, de ce ai face-o? dacă te prinzi că te induc în eroare, unde ți-e judecata, de ce ești dispus să înghiți afirmații trântite de-a gata în loc să-ți pui mintea la contribuție? poate pentru că îți este lene? sau ești doar incapabil s-o faci?!
așa că, preferi să arăți cu degetul necruțător spre mine, cel care te mint, pe sistemul \"paiu\' din ochii mei - minciuna - vs bârna dintr-ai tăi - frica de a gândi și a trage de unul singur concluzii\" !!
aș fura reclama de la L\'Oreal, aș răsuci-o către tine, și-aș rula-o pe toate
posturile TV la fiecare 15 minute, pentru o lună întreagă:
\"Sunt mințit(ă). Pentru că merit!\", privirea satisfăcută, de supermodel, uitîndu-se adânc în ecran.

și..pe final (parțial) aș lua asta drept motto:

\"Turma se întemeiază pe Frică. Evoluție înseamnă trecerea de la Frică la Dragoste. Adică de la gloată la însingurare...\"



ps. cunoști. mai vin.

uh!
între două sudalme tipice de bucureșteancă - din est :D - pen\'că-mi tot pică net-ul și cam am treabă, m-or invadat miresmele și aromele alea ale voastre..

de la mine începea porumbul :D;
de la tine vine o \'larmă\' de nedescris, dar ciudat, una a senzorialului, a cromaticii, a micilor vietăți - de la bondarii răsfățați, până la bezmeticu\' de gogu...gogo.. whatever..
un film continuu, dar, paradoxal intrerupt de flash-uri sentimentale..
mă strecot tiptil, aproape pe furiș pe veranda magică..
și arunc un ochi, așa, nițel mijit, în cufăru\' cu zestrea bunicii...
adulmec în treacăt pita fierbinte din cuptorul bunicilor și mustățile de smântână ițite pe negândite..


doamne, cât de mult îți \"trebuie să poți parcurge lumea vieții tale, chiar dacă amintirile te fac uneori să-ți muști buzele\"..!

am venit. foarte la fix. :)
tocmai ieșii din baie și tocmai au început băieții de la dire straits \'you and your friend\'...
cine\' ar fi zis?!


ar mai fi timp de culcușeală în fotolii pentru povestea ta.
oricând de-acum înainte, k?

thx. :)

la naiba, coane!
pe mine taman atributele \'celea mă interesau.
intens.

da\' probabil îmi vei trânti un: \'are balta pește\'
și te voi crede.
(probabil tot din considerente de-astea ...idiosincrasice
...ptiu! including fracturile linguale, temporare desigur :D)

alex,
te-ai nimerit la fix! exact la ora aia faină... și parșivă, deopotrivă.
ți-am adulmecat trecerea, a fost bine. :)
finalul - ca orice final care se respectă - nu răspunde; intrigă.
rămân cu o dilemă: prea mult sau prea greu?!


cic!
pentru tine doar atât: nici el, nici ea.
doar doi/două. prieteni/prietene și orice combinație de genu\'.
dar o devenire, într-adevăr. :)
( la naiba! îmi revine retoricul lansat mai sus \'o fi prea mult sau prea greu?!\'...)


ottilia...
prin beznă dai de câte cineva... cumva, da.
dar nu-i găsești mâna din prima, este? :)


vă mulțumesc.

...arată perfect!
aproape un decalog ideal(izat, tot de dragul lor)!...
dar, ca orice manual de instrucțiuni și întrebuințare și utilizare corespunzătoare, deci, ca pentru oricare reguli - chiar și creionate - există tendința - necesitatea chiar! - desființării lor.
sau măcar a încălcării lor.

dă-le și dă-ne o șansă, pls!! :))

dincolo de gluma aparentă, e foarte nostimă ideea!
pică perfect în ciclul \'clișeelor\'( nu pot să nu observ numărul lor. mi-au scăpat cam multe... )

pe când \'de ce (nu) ne iubim, noi, femeile\'? :)

cred că este fain aleasă trasarea ideilor, mai ales, amplasamentele verbelor; conferă miezul imaginilor. fiecărei imagini în parte.
eu așa percep.
prefer să iau ideile separat, așa are fiecare esență, le consum individual.
chiar dacă fundalul nu-mi spune mai nimic - mai ales medalionul din centru - partea stângă, textul cu pricina și jocul oblic al rândurilor, îmi par cele mai reușite.


zice bine CIC ce zice: așteptăm. mai vrem.

unde se depun CV-urile? :)

LIM, oricât ai schimba registrul, stilul rămâne.
pot afirma lejer asta, ca una care percepe un text puțin pe lângă sensul literar strict.
so, cu riscul offtopic-ului, boieria asta pe care ți-o arogi îți este \'trădată\' magistral de final:
\"alegeam sînii
de care se lipeau pruncii
cu perspectivă.\" :)

mai mereu firavul lasă vederii din cele ascunse.
atât cât și când trebuie.
ok? :)

..cel mai reușit fragment de până acum, din seria asta.

prinde și ține cititorul cap-coadă și, un aspect deloc de neglijat, sunt doar vreo câteva typos ici-colo - da\', copilu\', lu\', i-e frică, serbaeză, mereu în mereu în.. - și niște virgule lipsă, dar, dacă-mi permit să zic asta (nefăcînd-o de obicei) este pentru că textul ăsta cere toată atenția.

pe mine m-ai prins de la bun început în dialogul plin de autenticitate prin firesc al picilor, m-ai plasat acolo, ACOLO, lângă ei. cu ei.
asta-mi pare esențial!

partea dramatică și perceperea morții, a ritualului ce-o însoțește și, mai ales, a implacabilului cumva asumat, ca un blestem, toate astea sunt prinse concentrat și firesc redate prin ochii și vocea copilului de odinioară.
chiar am avut o mică reținere la partea din subtitlu \"despre atracția apei\"; l-am gândit \"blestemul apei\".


\"mereu pe 9 mai îmi simt mâinile pline de mormoloci și îl văd cu șapca lui de Mihăiță într-o parte, cu petele albastre pe tot corpul ca niște ștampile pe bonurile de masă, cu haina fără nasturi……Mersul la baltă de unul singur nu are sens.\"

ideea acestui text-intervenție este expusă cât mai exact în introducere.
nu se dorește un text literar, nu am fost martor ocular - nu în Timișoara -, nu are nicio tendință de încărcătură patetică, este o relatare exactă a evenimentelor (fără ghilimele, gheorghe) văzute și trăite de un tânăr, pe vremea aceea, de 19 ani.

chiar îmi doresc să se știe despre toatea astea, să se vorbească, să se transmită, să se scrie, să nu se uite!
dovadă cât de împrăștiați suntem în toate colțurile lumii și cât de mult se poate simți vibrația colectivă, chiar și azi, sper că și...mâine..

amintirile sunt vii.
noi așișderea.

mulțumesc.

...răscolesc direct după răspunsuri.

o traiectorie, o radiografie de viață, un ireversibil cât un...\"hop!\".

mi-ai adus puternic mireasmă și taină de stalker tarkovskian

iar însăși încercarea anihilării traversării își poate avea direct răspunsul de dincolo de întrebare în gestul de a o face o singură dată:
de-a bușilea.


( am fost foarte serioasă acum, să știi.
mi-a mers direct la neuroni ideea ta de aici.
fain! :) )

..cu o condiție:
cataloghează-l pe al tău.

( poți și ca un tăvălug, desigur!)

știi, nu-mi vine-n minte decât un moment din clasa a VI-a, când ne-am propus să pregătim singurei un moment artistic - nu mai știu cu ce ocazie - iar mandea s-a gândit să speculeze talentul artistic al unui coleg care cânta la acordeon ( cam dupe ureche, deh!, de se supăra când îl făceam lăutar :))) )
ei bine, am ajuns să punem în scenă ( da!? deci, da?!!) taman ciuleandra de-o toci aci.

n-ai zice ce bine am fost crescuți de mici!!
artiști mici perverși, păstrători și transmițători ai moștenirii culturale...aia de ziseși.

da! mă simt bine în suburbanu\' meu. :)

nu am mai intrat de ceva vreme, nu știu cine este scriitorul amintit de tine, nu țin să ajung să citesc acea carte, dar cea de-a treia entitate din text, amintită și în titlu este cuceritoare, iar proiectarea ei în firescul cotidian este teribil de fain construită.
rămân la prima parte a textului, o recitesc cu o plăcere ce ține de esență, îmi este suficient de hrănitoare și, de fapt, doar suficientă.
no ofense, dar peste restul am trecut în fugă.

( repet, nu știu cu ce ai mai ieșit la rampă, o să verific rapid, dar cu siguranță mai vreau!! la o adică, eternul feminin rezistă, nu?! :)) )