Cu Călușu-n gură

Ascultai, acu\', \'nainte de Rusalii, ce-mi cântă șoimana Măria Tănase: Ciuleandra. Ptiu drace!: “Foaie verde siminoc,” – halal iarbă!; “iarba patului” (cică face bine.. la ficați și că te vindecă de iele). “Þineți Ciuleandra pe loc” pare a fi o trimitere sacrală; se pare că-i vorba de un “obiect” etno-semiotic pus la păstrare de către UNESCO, în calitatea sa de “Capodoperă a patrimoniului cultural imaterial al umanității”, asta-ncepând din anul 2005. Oare, așa o fi? Poate! [Prin anii \'60, s-apucară niște americani să exporte flower-power, cel mai anti-american, de fapt, și ne-puritan stil de viață, deși pe la noi se cam practica libertinajul... mamă, mamă!, de sute de ani; întru edificare aduc mărturia acestui, hai să-i zicem “refren”: “Și-nc-odată măi băieți, / Hop ș-așa și așa” (vedeți dumneavoastră... e bine să schimbați poziția din când în când!)] D-aci-n colo, începe obsesivitatea. Sunt de reținut versurile: “Þineți-o flăcăi așa, Până n-ajunge Puica,”; urmate de refrenul evidențial “Și-nc-o-dată, mai băieți, / Hop ș-așa ș-așa.”. Imediat, după asta, e scos, la vedere, hardu\': “Întăriți-o nițeluș C-ajunge acuș-acuș,”; după care e bine să-l ții în priză cam așa: “Mai întăriți-o de-un pas C-a ajuns și n-a rămas”; … re-luând... refrenul de cuviință! Acum, pentru că v-ați acomodat, să punem programul în funcțiune: “Două fire, două paie, Luați Ciuleandra la bătaie”; …. “Tot așa că nu vă las, Că sunt cu Puica pe-un pas,” “Și-nc-o-dată, măi băieți / Hop ș-așa și așa” vine să ne spună că repetiția e mama învățăciunii. Notă: cf. http://www.youtube.com/watch?v=0W395ryBuqg&feature=related