Poezie
capacocha
1 min lectură·
Mediu
oricâte explicații ar fi
n-am să înțeleg niciodată de ce
se moare cu ochii închiși
sau dacă rămâi cu ei deschiși
cineva îți acoperă delicat pleoapele
să nu vezi ce ai pierdut?
să nu vezi ce lași în urmă?
să nu vezi ce e dincolo?
la fel
n-am înțeles de ce infrumusețăm morții
de parcă am fi incași la un ritual capacocha
oricum amintirea viilor se șterge cu timpul
iar dacă e adevărat ce se spune despre viața de dincolo
n-o să mai știm unii de alții pentru că
totul e doar strălucire
și dacă dincolo nu există nici foamete
nici însetare
de ce când se varsă paharul
spunem că morții o cer
de ce dăm de pomană
pentru sufletul lor?
pentru sufletul nostru?
de ce spunem fie-i țărâna ușoară
când sufletul cântărește douășunu de grame?
eu cred că în fond
moartea e un fel de a fi
ca și viața
trecem unii pe lângă alții fără să ne cunoaștem
mimăm drame închipuim happy-enduri
apoi intrăm în casele noastre
columbarium în care am strâns
lucrurile noastre de preț
021.937
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 178
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “capacocha.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/14153963/capacochaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GGGGgena gurau✓pentru început, încerc.
0
GGpoate pentru ca să lase loc. să se retragă cumva.
poate pentru ca să păstreze totul, toate, cât mai mult. definitiv.
poate pentru ca să nu iște fix întrebările pe care ni le punem când se întâmplă lângă noi, cu oameni ca noi, cu cei pe care îi iubim.
cred că, în definitiv, ține de decență. aia nativă, descoperită, uneori, prea târziu.
și un dram de egoism.
(că mai intrai și eu p-aci.. logată, zic.
am mai dat o geană în trecut, dar m-au doborât pierderile amintite printre rânduri. îmi este dor de ei..)
poate pentru ca să păstreze totul, toate, cât mai mult. definitiv.
poate pentru ca să nu iște fix întrebările pe care ni le punem când se întâmplă lângă noi, cu oameni ca noi, cu cei pe care îi iubim.
cred că, în definitiv, ține de decență. aia nativă, descoperită, uneori, prea târziu.
și un dram de egoism.
(că mai intrai și eu p-aci.. logată, zic.
am mai dat o geană în trecut, dar m-au doborât pierderile amintite printre rânduri. îmi este dor de ei..)
0