gena gurau

mihai, vreau să știu ce înseamnă \"koi\" - deja miros ceva dar mă abțin să anticipez.
rândurile astea le-am scris cred cu...\"koi\"-ul din dotare, dacă vrei, nu le-am gândit. sorry. :D
o să revin asupra lor, căci se impune.

ce baletare ghidușă poți să ne oferi...
un crâmpei de roșu obraznic într-un passpartout de când lumea.
dar descoperit la timp.

(în drumul zilnic spre job trec pe lângă covoare întregi de maci.
îmi sunt mințile pline de gămălii roșii. :)
paradoxul situației face ca peticele astea ițite întocmai cum spui, să se proiecteze pe groapa de gunoi, devenită munte_de_gunoi...
dar o fac într-un mare fel: ferm.
mi-am început seara cu un curcubeu în ițirea furtunii de afară și un roș\' de bold în vijelia dinăuntru)

[Îți ofer și ție un zâmbet]
e bine. promit a nu-l întrista.
și asta, fără să-l mai bag în cutiuță.
da\'..de mâine.

...până devii tu însuți un contur..într-o fereastră.
un salt în sinceritate, ce pare mortal, dar care nu are finalitate previzibilă.
pot să-ți zic \"mai vreau!\"?

aha! acum se explică abundența de suveniruri din poșeta ta! ;)
îmi place parfumul ce-l emană cutiuțele tale tainice și totodată ghidușe.
un parfum plin de esențe.

[poate \"clepsidrate\" incarca poezia putin. clipele acelea oricum sunt trecute prin clepsidra, parerea mea.]
Negru Valentina

da!
hai să-ți spun: asta este o poezie scrisă la 19 ani pe când, reține!, eram îndrăgostită pentru prima oară.
nu am schimbat de atunci absolut nimic la ea, chit că exact acest \"clepsidrate\" cam sughița...
aveam nevoie de cel puțin o confirmare și mă bucur că a venit, mai ales din plăcere.
thx. :)

super!!
matematica simplificată a plutirii, calculînd factorii de risc și de amortizare a ...posibilei amerizării..

crystal clear, întocmai pe matricea sufletului meu.

deja discutăm despre același lucru, de pe două crăci diferite, evident.:D

repet, dacă aș fi putut doar să observ și să comentez textele, era perfect.
deocamdată nu mi-am propus nimic altceva.
desigur că m-am bucurat ca un copil, sărind în sus când am văzut că în două săptămâni de când sunt aici, din 25 de postări aproape o treime au trecut de atelier :)
păi, normal, recunosc, m-am bucurat.
dar ăsta nu a fost și nu este un scop în sine.
de-abia mă dumiresc și eu cum stau lucrurile.
(unde nu mai pui că două dintre ele sunt scrise la 19 ani - un ochi avizat le-ar putea \"mirosi\" că parcă sunt puțin altfel. delimitîndu-mă, eu reușesc.)


ce spui despre sortarea textelor, da, cred că deja e o chestiune ce ține de profesioniști.
important este să rămână în zona profesionalismului.


cât despre animozități...hehee...
cred că este bine că pădurea este formată din mai mulți copaci, fiecare cu crengile lui. asta ca disponibilitate.
problema nasoală intervine când unele se află exact, da\' exact sub altele.


să vină muzica, maestre!! :))

\"oamenii îmi strigă genunchii pe nume\"

\"oamenii pot fi răutăcioși
oamenii pot arunca priviri piezișe genunchilor mei\"

musai tre\' să-ți schimbi, măcar din când în când, traseele..

extrapolînd puțin, sunt puțini cei ce pot spune ce cred în față indiferent de context.
probabil c-ar fi indicat ca dintre ăștia câți mai puțini să devină critici literari :)
nu, nu, nu trage!

am observat chiar aseară niște ..\'duhuri de ceartă\'
primul impuls a fost să intervin împăciuitor :D ..deformație de viață, deh..
am și schițat-o pe la tine.

at the second thought, mi-am dat seama că meciurile cu pricina erau urmărite și de cei de pe tușă, care, rapid, se orientau.
înțelegi?!
cam nașpa, mi-am zis, pentru că este frustrant de derutant să vezi tu, novicele sau discipolul sau ..ce-oi fi, cum se trag de bărbi maeștrii..
și-ncă într-un mare fel.

aici mi-a încolțit ideea subiectivismului, ca o sămânță a ..parvenismului.

repet, sunt un observator al ființei umane, îi acord credit începînd prin a-mi acorda mie credit în ceea ce fac.

da, mila poate fi un sentiment gratuit, dar doar când este cerșită.
nici nu se pune problema să apară ..\'înmuierea\' în vreun comentariu, pana mea!
tocmai asta încercam să-i spun și Eugeniei la celălalt experiment făcut pentru ca să capăt o schițare de idee de răspuns: nu cred că se ocupă cineva serios de cei care sunt băgați în Atelier.
mă refer, în special, la textele care chiar pot avea o șansă de preschimbare.
mă refer la cei care chiar își doresc asta în mod expres și nu sunt ajutați.
nu m-am referit ever la mine, o nou venită pe aici, care, între noi fie spus, adoră culoarea portocalie - îmi împodobește tare vesel pagina :)
so, subiectivismul cu pricina este evident și aici.
am sesizat că anumite azvârleli în atelier au lezat.
am observat și cum alte texte, lipsite de valoare, tronează pe prima pagină.

este firesc, este omenesc.

știi, mă bucur teribil când un om trosnește pe un altul, iar acesta din urmă își găsește direcția astfel.
tocmai că asta este cea mai onestă variantă și constructivă, după mine.
că tot ziceai de cuvinte neumflate și venite firesc, ia de-aci:

< unui prieten sau unui om la care țin, când văd și mă prind că greșește, îi dau un șut;
când îl văd că este supărat sau mâhnit sau dezamăgit...sau....îi dau un șut;
când sunt în joc_joacă_hârjoană cu el și chiar ne este bine, îi dau pasă.

și, pe bune, în toate cazurile îmi pasă!>

nu este de încadrat în tiparele unei poezii sau proză sau ceva de genu\'.
parcă este doar de simțit.
ce zici!?

deschizi niște căi de discuție destul de incitante.
și nu pentru că m-aș descurca teribil, științific vorbind, în meandrele fizico-matematice, ci doar de dragul argumentației și construcției logice a unei discuții.
oricum, mulțumesc pentru credit - mă refer, la acest ultim aspect.

revenind la ce am încercat să fac și am și făcut, chiar nu cred că am forțat cu ceva nota.
chiar vreau și trebuie să mă lămuresc cum stau lucrurile, chit că, oricum, am tendința de a ieși din turmă.
îmi place ce am descoperit aici, am deja preferințe, comentez acolo unde ceva rezonează și nu altfel...
mă obosesc atâția \"mulțumesc, te mai aștept\" care, realmente nu au ce căuta..

cât despre însăilările mele literare...ohoo!!..cale lungă.
sunt omul care răspunde la mediu.
pentru care interacțiunea este într-adevăr princeps.
găsesc valoare, vibrez. reacționez.
principiul compensației în natură funcționează ( în toată esența lui ..fizico-matematică :D )

ar mai fi fost o problemă de atacat aici: aceea a subiectivismului.
dar, deocamdată, rămân un privitor-observator cât mai pașnic, atât cât pot și eu duce.

mulțam\'( hihi...încep și eu) pentru starea super bună ce mi-ai indus-o!

1. încep cu sfârșitul: \"confesiune\" este exact poemul pe care l-am adus ca argument la un text al meu despre \'dilatarea timpului comprimat\', ce ataca exact arderile relațiilor despre care îți aminteam..

2. intenția mea princeps nu este \"să ies la lumină\".
îmi place și-mi doresc interacțiuni pe care le caut, le găsesc și..le ard. :)
dar am înțeles, cât de cât, canoanele la care ești supus, odată intrat aici.

3. ca o continuare a ideii de mai sus și răspuns pentru tine: chestia asta la care ai comentat s-a vrut un experiment.
recunosc, îmi place teribil să mă joc, să testez limite, să risc.
am tot citit pe aici n-șpe mii de chestii; la unele am renunțat din primele două rânduri, dar m-am ambiționat să citesc comentariile.
..frate!! șoc! nu percepeam decât un abur dens de-mi trosnea mintea la ce se putea însăila pe marginea unui mare nimic. poate ar trebui să-mi cer scuze pentru sinceritate, da\' ete că n-o fac.
am perceput și anumite fricțiuni, tendințe, ce mai tura-vura animozități...
nu-i treaba mea.


*ca o primă concluzie: experimentul mi-a ieșit! exact stuff-ul ăsta de care amintești pe mine mă sufocă;

**ca o a doua concluzie: ce am scris direct, dintr-o răsuflare - parte din ele sunt și aici - au prins (pentru că au fost înțelese direct cu sufletul) la oamenii cu care, probabil, mă asemăn;

***o a treia concluzie ( întodeauna mă urmărește numărul ăsta :), prin urmare, devine și ultima): sunt inginer, am urmat un liceu de mate-fizică, am pictat, am cântat la pian, muzica este a doua mea natură ( după, evident, comunicare :D ) și chiar îmi place să (mă re)găsesc (între) oameni de o anumită factură. sper să fie ok și în continuare.

invariabilul PS: nu, nu mă gândesc la un link :D, ci la cât de multe altele ar mai fi fost de spus.

stau și socot pe-ndelete
dacă i se face sete?
cre\' c-ar trebui de zor
să-i bage și-un hidrofor..

*cu scuzele de rigoare, reiau:

fă-o-acum, la...tinerețe
căci se poate prima dată.
și-or să-ți dea fiii \'binețe\'
achitînd ultima rată..

(cred că-i rost de noapte buna! :) )

fă-o-acum, la..tinerețe
căci se poate prima dată
și-or să-ți dea fii \'binețe\'
achitînd ultima rată..

sunt într-o dilemă teribilă...așa că lasă-mă puțin să aleg
adică, stai, mai pot să aleg între cele două încăperi?!
zi-mi că da!

jocul_joaca asta se pliează perfect pe absolut toți, doar că se pare că numai câțiva își mai aduc aminte.. :)

[nici nu au mai rămas zâmbete
de scăzut - e o exprimare cam nefirească în contextul acestui poem clar și cursiv]
(Mihai Constantin)

cu riscul să intru în polemică, crede-mă că exact zădărnicia acestui
\"nici nu au mai rămas zâmbete
de scăzut\"
m-a tăiat în două.
așa cum și despărțirea de acolo este/ a fost tot între..două.

[C-o fi groapa c-o fi urna,
Pe-a lui casă nu pun bază,
Până nu îmi garantează
Și diurna!]
(Gârda Petru Ioan)


nuu..stai așa, să mă exprim
pentru groapă doar chirie cere
căci, esti ocupantul prim
chit că nu te bagi chiar din plăcere.

cât despre-o posibilă diurnă
socot că nu\'s calculele clare
au trimis aștia o taciturnă
glugată, în scop de-anihilare.

o matrice frumos pusă în pagină.
nu prea am cuvinte, doar vibrez.
întotdeauna am crezut că simțămintele au ..algoritmul lor ( matematic) de zămislire și stingere.

aici da! veselie
parca te uiți la meci
unu\'-i pe butelie
altu\' aruncat în beci