Poezie
pârjolire
1 min lectură·
Mediu
uiți un lucru, iubite
am troienit împreună
am răsărit pe aceeași buză de prăpastie
ne-am hârjonit pe-aceeași scoică tocită
un singur zâmbet de nimic
ne-a binecuvântat trecerea
prin larma mută și crâncenă
a miezului de conștiință
sfredelitoare a fost pentru amândoi
măsura uitării.
revolta respirației tale a primit girul
suflului meu.
te-am încurcat în algele umede ale ochilor
mi-ai răcorit pustiul până la ultimul fir de nisip
am cam ciopârțit clipele
egoiști și cinici cu noi înșine
vorbele ne sfâșiau într-o durere latentă
de care ne agățam ca disperații
eram două semne ilogice
în afara oricărei încercări macabre de schițare
preaplinul din noi ne-a golit și ne-a schilodit
încât, uiți, iubite, că
ar fi sinistru dac-am încerca
să ne reîncepem.
023976
0
egoiști și cinici cu noi înșine
vorbele ne sfâșiau într-o durere latentă
de care ne agățam ca disperații
eram două semne ilogice\"
place place mult. poate \"clepsidrate\" incarca poezia putin. clipele acelea oricum sunt trecute prin clepsidra, parerea mea. a fost o placere lecturarea la tine in pagina.
Cu bine, NV.