gena gurau

..mai bine să ne găsim cândva la un frappe de genu\'?!
am revenit. am citit. am și priceput ce-mi spui.
dacă le iau pe-ndelete, cam așa cum obișnuiesc să-mi savurez frappe-ul, nu-i bai, nu?? :))

thx, girl.


ps. am și fumat, să știi, da\' nu dintr-ale mele.
și nici nu m-am făcut de râs că n-aș ști...da!!

:))))) demență!!
nu numai că ți-am citit varianta, da\' mi-am tradus și eu câteva texte la foc automat.
thx de point.

la o adică, tre\' să rezolvi dilema:
\"yes\' peștișoru my prăjituuuură not eat and he does not drink brifcoraș something?\" :))

..așadar, m-am orientat să nu fi intrat imediat.
ratam doza de umor negru - în sfârșit! - din subsol. :D

cât despre cele 4 \'nefirești\', primul și al treilea m-au..avut din prima.
(acu\' sunt cuminte. prefer o abordare cât de cât la paritate cu emilia :) )

primul, recunosc, poate pen\'că m-a translatat imediat undeva în zona \"proorocirilor\" lui Sorescu.
ai o echipă pe cinste acolo:
surdul tău scrie armonizat, orbu-i captiv mângâierii, clar-văzătoru-i lingual :))

al treilea, după mine, jonglează cu niscaiva bucăți de concret imediat, rătăcite într-o realitate ușor idealizată, a unui timp trecut.
primul exemplu care-mi sare în fața \'trenului\' ăluia ține de socio-politic.
așa că, mi-l refuz. :D
dar rămâne valabil.

cât despre ăl \'nefiresc\' mi-ai adus aminte de un puști, fost coleg de generală, care cânta la acordeon \'după ureche\', fapt pentru care, mandea cu ochii numa\' pe portativ, vezi doamne, îl desființa numindu-l lăutar.
se făcea biet copchilu\' mov de supărare, până-ntr-o zi când mi-a susurat o ciuleandră de am rămas țuț.
tot m-am scos cu ceva atunci: am coregrafiat :))) momentu\' cu echipa de fete, pentru nu știu ce serbare...îhîm.



mi-au plăcut, adrian, faci bine că ne mai zgâlțâi nițel nodurile din gât.
thx.:)

m-ai încurcat.
pentru că m-ai determinat să văd de 3 ori la rând filmulețul. :))

îți spun sincer: prima oară m-au absorbit muzica și aproape simultan imaginile.
senzația este de suprasaturare de frumos!
chiar dacă am citit versurile, nu le-am putut urmări.
decât a doua oară, când am reținut flash-uri din poem.

a treia oară m-am liniștit..:)

începutul este de calibru, cu totul, în tot ansamblul.
intră în tine.

apoi, inserțiile de alb, marcînd finaluri de acorduri, schimbări de nuanțe atât dpdv melodic, precum și de culoare, vizual vorbind.
\"lumină prea albă\"...\"acoperire de alb\"...\"reverberație de alb\"..

preferatele mele:
\"privim spre trecut micșorîndu-ne zâmbetul cu sfială ca-n pacea unei biserici\"
\"ne ținem sufletele în vase calde, maiestuoase\" - aici, cred că se îmbină perfect cu imaginea aleasă;
\"ne schimbăm precum copacii haina noastră de oameni\".

încă ceva.
cromatica subtitrării este teribil de reușită. am sesizat cât de mult ai ținut la alegerea și elaborarea ei.
ar fi mai indicat să menționezi sursa imaginilor, precum și muzica aleasă tot în colaj, undeva pe ultimele acorduri - poate pe acel trandafir roșu din final.

materialul este foarte încărcat.
și destul de lung pentru a fi urmărit dintr-odată ca un tot unitar.
mie îmi plac astfel de experimente, dar cred că, în cadrul lor, se dorește evidențierea poeziilor.
aici ne-ai..răsfățat. în exces, în mod cert.
poate vei găsi formula să citim poemul separat. în pagină.


ps. permite-mi și așa...
http://www.youtube.com/watch?v=E2j-frfK-yg :)

gina - gena te rugăm ceva:
dacă adaugi varianta audio, fă-o cu grijă.
nu întotdeauna este reușită abordarea, dana.
iar textul ăsta, dacă se dorește începutul a ceva ce va să fie, păi pe noi două :))) ne-ai \'înhățat\' deja.

mulțam asemenea! :)

din tot ce am citit la tine, aici nu mai poți permuta ideile și interschimba rândurile
au rostul lor de curgere foarte clar și pregnant. :)
s-ar putea să fie tendința mea spre proză și defectul de a percepe poezia ca pe o proză scurtă. sorry.. :D

derularea imaginilor palpitînde mă ține ușor în tensiune până la final
ce spui aici, îmi pare extraordinar de delicat și tenace totodată:
\"era o vară cu mult praf cu drumuri care duceau scurt înspre case de împrumut
scriam cuvinte apoi le aruncam înspre ceruri cu teamă\"

iar partea a II-a este preferata mea, mai ales începutul ei.

ps. să știi că am făcut exercițiul citirii cu voce tare (și) a poemului ăstuia.
sunt convinsă că ți-ar fi fost extrem de dificilă abordarea. :)

știi, îmi sugerezi aproape toată gama: încrâncenare, sălbăticie, iureș, ostoire, abandon.
dar parc-aș fi vrut alt final..
m-ai încurcat acum :D

iar strofa asta-i ea însăși un ceva concentrat și sugestiv:
\"de când ai plecat am crescut o panteră în sânge.
ea face dragoste cu luna se ascunde apoi mușcă din noapte și din visul cu tine. eu îi sunt pradă.
câteodată o hrănesc cu liniștea noastră.\"

mișto strategia: de bumerang.
testament aplicat ca \'tehnică de luptă\'.

prima strofă faină de tot!

tendința mea la prima lecturare a fost să tai poemul în două.
ceea ce am și făcut.
apoi am vrut să asociez titlul uneia din părți.
ceea ce mi-a ieșit.

cred că primele două versuri sunt atât de concentrate în mesaj, încât mă opresc la ele. mi-ajung. :)

aaa..și uite și un argument facil.
acum, recitînd, mi-am dat seama: verbele.
aduc un anume clocot și o simbolistică ce nu mai au nevoie de altă definire.


cred că este prima oară când comentez ceva la tine.
probabil de-aia mă și lungesc acuma.
și sunt și atât de subiectivă. :))

hehe...te-aș întreba care ți-era traseul, căci baleierea asta între generală și școala de arte plastice am prestat-o temeinic în gimnaziu.
da\' nu cu asta voiam să încep, ci cu mulțumiri fierbinți pentru schița \'frunzei\'!! :)))
chiar am vrut s-o creionez, deunăzi, fiind într-o discuție aprinsă pe problemă.
sufletu\'! chit că-mi țipa din memorie, nu-i mai știam circuitul.

textul tău, genul ăsta de texte, uite că prind, se pare, nu numai la cei care au pășit prin exact bucățile alea de timp, dar și la cei care încă pășesc în zona asta faină, chiar dacă nu cu aceeași savoare. ei au...altele.

mi-ai adus aminte de colectarea de borcane, maculatură, castane...da!! castane, pe care le culegeam din chiar curtea școlii de arte..
și de cico. tot zicea emilian ceva de brifcor.
și-ar mai fi...

...\"Vidul întreține libertatea cu aripi.\"
poate pentru că m-a atras instanteneul.
sigur pentru că mi-a adus aminte instant de moebius strip.

http://britton.disted.camosun.bc.ca/escher/moebius_strip_II.jpg

privitorul alege, nu?, iar făcătorul, n-are încotro. :D
vă lămuriți voi cumva.

ar urma aia cu dospitul, dar după \'aripile în vid\' parcă v-ați grăbit..
mă refer la asocierea cuvintelor cu poza.

parc-aș călători pe un căluț de mare în adâncul somnului tău. :))
și face, chiar și numai să zăresc viermișorii-momeli de pe pleoape.
doar preț de-un clipit, pe cuvânt, și-o șterg.

ultima strofă este de-o gingășie teribilă, ce m-a prins ca-ntr-o bulă de oxigen rătăcită în adânc..

\"ochii ei felinare
clipesc
lăsînd viermi sclipitori de pe pleoape
momeală
prind taina
pînă la revărsarea
zorilor.\"

*fără virgulă la titlu
*era cât pe ce (sau o fi corect și cum am scris inițial??)


cred că e rost de nanu.. pe burtă, cu siguranță. :))

eram cât pe ce să tai iar un text al tău în două părți de lectură :D
da\', uite că am fost cuminte și a meritat!

și chiar dacă la un moment dat se simte trecerea de la veridicitate la dorință - sorry dacă mă-nșel - bucla asta (cum tot îmi place să descopăr) se învăluie singură într-un mod subtil, cald și tandru.

sunt femeie și citesc textul unei femei.
asta ne dă reciproc al nu știu câtelea simț.
special. :)


ps. tocmai ce ziceam despre ăștia...
http://www.youtube.com/watch?v=ObhXV2bh-0M

dacă-mi argumentezi cu doar 25 Decembrie - pe care l-am remarcat de la început - rămâne valabil ce am spus referitor la abordarea ingenuă.


(cred c-ar fi indicat să mă opresc.
nu prea mă mai înțeleg eu pe mine în felul în care mă exprim.)

copile, e puțin derutant.
mai ales dacă mă raportez la data din titlu, considerînd-o data la care ai scris asta - aici, tu poți să-mi spui dacă greșesc.

de ce derutant?
vii aici cu o scrisoare ipotetică, dar teribil de autentică, ce se vrea și-un început și-un sfârșit al unui testament de suflet.

sper să nu aberez prin supozițiile mele.
oricum, oricât te-ar deranja afirmația mea, transpare din text o oarecare naivitate, pe care nu ai cum s-o percepi acum sau s-o ....\'maturizezi\', nici măcar trecînd peste etape.

e o construcție interesantă, bazată la un nivel de existență. :)

ps. te-am ratat o perioadă și mă bucur teribil că acum te-am \'prins\'.

mizezi în continuare pe onestitate.
clar.
iar eu recunosc cum că asta ajunge la mine ok.

titlul face mai mult decât să ridice cortina, iar intriga poate fi orice pretext.
importantă rămâne reacția echipei:
\"mă uitam in ochii tăi
tu la mine
și ti-am spus

la dracu’
am pus-o\"...pana mea! :))

tare!! :)))
\"ochi în ochi cu bufnita oarba\"
eu rămân la titlul ăsta.
este el însuși juma\' din fimul nopții.


măi, high-ule, nici nu mi-a trecut hohotul de râs - ăla primu\'
că apari tu generîndu-mi iar un rânjet.

de ce \"text dens\"?
adică, tehnic vorbind, este lecturabil, ok?
pe mine nu m-a obosit nici măcar o fracțiune de secundă.

și...yuppii!! l-am și înțeles!
zic eu. :D

ela, cu scuzele de rigoare, ți-am citit textul pe nerăsuflate, pornind cu un zâmbet transformat în rânjet până la râset larg, cu toți ochii!!

toată tensiunea ce se resimte în mod clar, uite că poate fi flituită, în ultimă instanță.
ziceam într-un comment puțin mai devreme: percepția ține de simțirea de moment.
în consecință, așa a ajuns la mine mesajul. :)

doar o nedumerire:
de ce titlul ăsta?

am picat aleatoriu pe textul ăsta.
m-a atras titlul, oricât de facil ar părea.

îmi place bucla pe care o generezi.
așa..ușor..în amurg de anotimpuri.

clar ce citim raportăm la stările noastre de moment.
iar ce citim pornește de la stările de moment ale celui ce scrie.
se mai închide o buclă.