Gelu Diaconu

salut și eu revenirea ta aici, pe poezie.ro, (sper să nu mă înșel) în calitate de editor, este, după părerea mea, un câștig substanțial pentru site
eu nu pot uita că tu ai fost cea dintâi care m-a încurajat aici, lucru pentru care îți voi rămâne întotdeauna recunoscător

Cătălin:
în primul rând cred că este lipsit de eleganță din partea ta să te legi de afirmația unui antecomentator
în rest, ce să spun, nu se stinge lumina în literatura română dacă un autor netalentat postează din când în când texte aici, pe poezie.ro, un site interactiv considerat, din câte știu, un atelier literar și nu un loc de unde ies numai premianți nobel
eu mă bucur, oricum, că literaturizez în maniera anilor 60, perioadă de mare destindere în literatura română, care a dat artiști de primă mărime

Liviu:
sunt de acord întrutotul cu tine, inclusiv cu sugestiile legate de text, când voi reveni pe el voi face corecțiile care se impun
sunt onorat, ca întotdeauna, de vizită

nu știu dacă ai dreptate, întreabă-i pe ceilalți cum stă treaba cu vorbăria diluată, deși eu zic că au ei motivele lor, că acum n-or face-o pe ochi frumoși

răspund târziu, fapt pentru cre îmi cer scuze
Laurențiu:
al doilea comm al tău e aproape un poem în sine, mulțumesc și pentru primul, orice ar însemna ce mi-ai spus acolo

Mihail:
poate că sună american, deși nu este, realitatea într-adevăr e destul de dură, fictivă sau nu

Marius:
ai punctat esențialul, mulțumesc

Carmen:
cel mai bun poem al meu de anul ăsta, sau de pe site?
sunt deschis la sugestiile tale, dar le las pe mai încolo, să mai vedem, să mai auzim, oricum, nu trebuie să fie chiar perfect, ms

m-am întâlnit de curând cu Mihai și mi-a amintit de poemul ăsta, mi-a reconfirmat, dom\'le, chestia cu casetofonul e foarte mișto
iar acum coincidența cu tine, ain\'t that somethin\'?
mulțam că l-ai scos de la naftalină, bietul poem care nu avea niciun comm

Florentina, de dragul tău și al poemului scot semnele alea care cred că mi-au creat așa un fel de dependență, mă surprind uneori chiar gândind așa, adică spun \"and\" în loc de \"și\"
mulțam ptr. aprecieri

Alice, ai dreptate, sunt superobosit din punctul ăsta de vedere și nu numai, mi-ai ghicit starea de spirit, e puțin spus absent, poemul ăsta e făcut din bucăți care parcă nu se leagă, îl văd bine acum, dar nu mai e nimic de făcut

Mihai, o să corectez chestia cu farurile, m-am coit mult până să las așa, dar mi-am zis, pe bune, poate îmi atrage atenția cineva că nu e-n regulă, ai făcut-o tu și ai făcut-o bine, dar la chestia cu baba nu renunț, chiar dacă e din alt film

Petrache -
îți mulțumesc și eu pentru că te-ai oprit aici și ai lăsat semn

Alexandru -
aprecierile tale sunt onorante, mulțumesc

Dana -
am revenit și eu la chestia aia mai veche, anume că un poem poate fi salvat uneori de o imagine bună, iar dacă spui tu, atunci într-adevăr este reușită
fără tine, aici pe agonia, lucrurile n-ar fi la fel
mulțam

îmi pare rău că vă răspund așa târziu, îmi cer scuze pentru asta
nu pot decât să apelez la zicala aia de urgență, mai bine mai târziu decât niciodată, și să vă mulțumesc pentru semn și pentru aprecieri

Anni, Teodor
mulțumesc pentru cuvinte și pentru că v-ați făcut timp să treceți pe aici, mi-ar face plăcere oricând să reveniți

Dana:
povestea ta este povestea multor copii din acea perioadă (și nu numai)
eu am evocat cumva, deși într-un timp mai apropiat de cel de acum, povestea acelor copii amărâți printre care, mărturisesc, am fost și eu, în romanul Fabian

Dana:
trebuie să recunosc că discuțiile cu tine mi-au dat de gândit, iar rezultatul se vede
îți apreciez, ca de obicei, sinceritatea
nici mie nu-mi place titlul, dar nu am găsit un înlocuitor pentru precedentul, \"until the end of time\", care era un pic bombastic
sunt deschis la sugestii :)
te salut și eu și te rog, vino mereu pe aici, îmi face bine

e o chestie similară, extrem de faină, în ultima carte a lui Liiceanu, Scrisori către fiul meu, în care personajul Gabriel își admiră trupul în plină expansiune adolescentină, o experiență auto-erotică, dacă îi pot spune așa, pe care de altfel toți o trăim, dar pe care ne temem (din ignoranță? din ipocrizie? din pudoare) să o împărtășim prin scris
iar dacă totuși o facem, ne pomenim că vine peste noi tăvălugul conformiștilor, care găsesc în cuvinte inocente precum \"puță\" expresii ale unor imagerii deviaționiste, ceea ce este evident hilar

și eu am fost la un moment dat paratrăznetul anumitor frustrați, chiar m-am supărat, nu pentru că mi-au făcut praf niște texte (care ele însele nu aveau sus numita miză, neputând fi incluse, de ex, într-o chestie mai largă sau de pespectivă, ci aveau doar valențe temporare, fără finalitate, așa cum sunt destule texte), ci pentru vehemența cu care contestau valoarea acelor poeme
de parcă de asta depindea ceva vital, sau în sfârșit, o chestiune de maximă stringență hermeneutică (cred că bat un pic câmpii, e cam târziu, finally)
ce voiam să spun este că te invidiez un pic pentru poemul mult discutat cu \"puța\" :)
eu chiar am avut o astfel de experiență, m-am închis într-o după amiază cu o prietenă în wc și nu am mai vrut să ieșim, au venit părinții, a fost scandal etc
cred că aveam vreo cinci ani
ceilalți copii se jucau exact în acea lumină gălbuie, în care pluteau fantasmatic firicele de praf și insecte
acolo, în acel wc, care nu era deloc sordid, dar era totuși un wc, am avut cred prima și cea mai intensă (nu glumesc) experiență sexuală, pe care aveam să o regăsesc cumva descrisă de Cărtărescu în Nostalgia parcă și de tine acum
poate mai vb ca să dezvoltăm subiectul

da, pe club e varianta veche a poemului, l-am mai ajustat acum, cred că arată un pic mai bine așa,tuns și frezat
despre celelalte, aprecieri & stuff, habar n-am dacă le merit
oricum, mulțam
speram că ai să vii cu un comm pe textul meu, am citit ce ai postat aici și mi-a plăcut, cu toate că n-am lăsat semn
mă enervează comentariile răutăcioase, nu le înțeleg miza
în sfârșit

este vb despre un poem resuscitat, evident mai vechi, din care am tăiat ce se cuvenea și căruia i-am dat o notă biografică, deși dacă e să fiu sincer până la capăt, e doar pură imaginație, lucrurile nu s-au întâmplat niciodată, deși ar fi putut să se întâmple (idee care m-a atras) într-un anumit context emoțional
îți aduci aminte de după amiezele de vară când cu greu adunai patru, cinci băieți pentru o miuță?
asta am avut în vedere, senzația de însingurare, amplificată de căldura insuportabilă, care te trimite în casă, unde este la fel de cald și plicti, etc
mulțumesc pentru cuvinte

nu mai este un secret faptul că am căutat întotdeauna simplitatea, deși lucrurile se complică mereu în spatele acelui \"nespus\" la care cititorul rezonează sau nu
m-aș bucura sî primesc mereu comentarii de acest gen, sincere și lipsite de ipocrizie
apreciez asta

nu eu am pus textul la atelier, de altfel nici nu aveam cum
cred că editorul care a procedat așa are criterii estetice destul de exigente, ceea ce nu este deloc rău până la urmă
problema este că ar trebui să le aplice tuturor, fără părtinire

este o veste foarte tristă
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

îți mulțumesc foarte mult pentru urări și uite, chiar dacă nu știu dacă voi servi ca exemplu, fac eu primul pas în sensul celor sugerate de tine: orgoliul meu literar este la six feet under din momentul ăsta
sper să ne vedem într-o bună zi ca să-ți dau cărticica mea cu autograf
numai bine

muțumiri tuturor prietenilor de aici, vă aștept la lansare, unde vom avea ocazia să schimbăm câteva vorbe
voi fi și eu cu siguranță prezent la celelalte lansări, cu toate că programul se suprapune, va fi probabil o alergătură contracronometru printre standurile Gaudeamusului