emoticoane

nu exista ratare

mi-a placut finalul. este ca o evadare din rutina zilnica a mucii la scarbici, cand toti \"cretinii\" te fut la icre. vreau ca gelu sa-si mai imagineze multe...

eu sunt un exemplu viu

tu poti mai mult decat sa te ratezi... de ex o ratare absoluta, unica, geniala... ce zici?

eu sunt de partea lui Gelu. asta am spus-o de mult. eu zic sa te muti la etajul unu...sau chiar la parter.
din pacate exista ratare.. e bine totusi ca poti sa ratezi de multe ori:) asa ma incurajez eu:D:D:D
imi place sinceritatea scrierii tale. uneori incearca sa minti

\"Aveam 22 de ani cand m-am casatorit, am facut o greseala

Am luat-o mai mare, am luat-o cu trei copii, m-am cununat, am divortat, am platit pensie alimentara, cheltuieli de judecata, am pierdut casa. Am facut atunci un soc nervos, lucram la depoul Colentina. M-au dus la spital, am fost internat vreo trei luni de zile in spital la Balaceanca la recuperare. Am lucrat cat am putut sa lucrez; cand mi-am revenit cu banii sa pot sa imi iau o camera cu chirie atunci m-au dat afara.


La ora actuala stau pe strada, stau pe unde pot, cersesc, mi-e foame, mi-e sete, n-am ce sa fac, deci nu fur, nu iau omului cu forta sau asta,.... Omul daca vrea, iti da, daca nu...e foarte greu



E foarte greu sa stai pe strada, sa n-ai locuinta si sa vrei sa faci ceva si sa n-ai posibilitatea financiara – in primul rand pentru acte, pentru mancare, pentru igiena corporala, iti trebuie bani.



Omul daca sta pe strada, normal, ce zice: Ma chinuiesc, ma duc pe colo, prin spatele blocurilor, Stau cu frica, aoleu vine politia, aoleu vine vreunul, imi da in cap, ma omoara si stau cu frica si nu ma odihnesc. La un moment dat – sa ma duc la munca. Trebuie sa fiu si curat si cum imi mentin serviciul daca nu m-am odihnit, daca nu am avut unde sa ma odihnesc. E foarte greu sa iti mentii un serviciu daca nu ai unde sa locuiesti. Sunt oameni care vor sa munceasca, care vor sa isi faca ceva dar nu sunt ajutati.\"

Cristi:

îți promit că am să încerc să-mi mai imaginez destule lucruri, deși iarăși sunt tentat să mă izolez, am eu chestia asta de la un timp, poate e un simptom preîmbătrânire, cine știe?
chestia cu cretinismul este vastă, aș putea scrie la nesfârșit pe marginea ei, ce e mai dureros este faptul că aproape zilnic trebuie să mă umilesc în fața unor indivizi care nu au nicio treabă cu bunul simț, ce să mai vorbim de cultură

Leonard:
iată, reușesc în sfârșit să-ți răspund, nu acolo unde ar fi trebuit, și îmi cer scuze pentru asta, dar o fac acum și am să încerc să încropesc un reply gen doi în unu, nu garantez pentru calitate, deoarece tocmai am venit de la serviciu și am, ca de obicei, creierii prăjiți
este vorba, așadar, mai degrabă de o ratare spirituală
nu reușesc să citesc cât ar trebui, nu am o ritmicitate a lecturilor, fără de care actul scrierii, pentru cine nu falsează, pare imposibil de realizat
mă îndrept zi de zi către o prăpastie și nu pot face nimic să mă opresc
o mașinărie diabolică s-a pus în mișcare, un sistem inexorabil căruia nu-i pot face față
sistemul de valori pe care m-am pliat pare vetust, anacronic, lipsit de vitalitate, dar îi sunt fidel în continuare, deoarece în opinia mea pare singurul capabil să mă mențină pe o linie estetică de plutire
sistemul meu de referință este același de mulți ani, poate prea mulți, ori compromisuri de genul „scrie așa” pentru că e „trendy”, n-am făcut și nici nu voi face vreodată, cu orice risc
mi s-a reproșat deseori că am urmat necondiționat o anumită linie, impusă în evoluția douămiistă de poeții americani, care la nivel de expresie se manifestă într-o manieră anticalofilă și care adoptă îndeobște exprimarea frustă, debarasată de metafore, stilul direct, fără floricele, dar atenție, plin de sensuri grele, care nu se pot deduce întotdeauna ușor
ei bine, celor care cred asta despre mine îi invit să citească poezia lui Camil Petrescu, îndeosebi „Ciclul morții”, și poate vor înțelege anumite lucruri
de aceea termenul „ratare absolută” îmi este extrem de familiar
ca și cel de „dragoste absolută”

Adriana:

am stat mult timp la etajul doi, unde era posibil să mai am o șansă
de aici nu mă mai mut oricum
iar de mințit, mai ales când scriu, nu pot, pentru că aș nega singura convingere fermă pe care o am, și anume confesiunea totală
poate că voi avea în continuare de pierdut, dar dacă vă am pe voi alături, balanța va fi pozitivă mereu

Leonard:

așa cum spuneam, văd această ratare mai mult ca fiind una spirituală
în rest, slavă Domnului, încă mă mențin pe linia de plutire

vă mulțumesc tuturor pentru opinii și vă cer scuze pentru eventualele inadvertențe

ultimul răspuns îi era adresat evident lui Alberto, căruia îi datorez de acum un miel de Paște
sorry

i s-a intamplat si lui zabet sa-mi spuna tot \"leonard\" =))