Aceasta este o veste tristă pentru întreaga viață literară a țării. Mă număr printre foștii tineri care am primit îndrumări și încurajări de la Poet și simt o mare dezamăgire, Dumnezeu să-l ierte!
Prima data l-am intalnit live la o lansare de carte, era intr-o vara, acum cativa ani de zile, si era o intalnire mai restransa, intre scriitori din Iasi, in gradina Casei Pogor. M-au invitat si pe mine sa stau cu ei la masa, erau, pe atunci, directorului Muzeului, Lucian Vasiliu, mai erau acolo Ioana Cosereanu, prietenul Liviu Apetroaie si altii, cunoscuti, insa eu tot mai simteam oarecum stinghera, printre ei. Apoi veni Cezar Ivanescu si toata lumea dori sa fac cunostinta cu domnia sa, probabil ca eram singurul personaj necunoscut din grupul lor. Asa ca am facut cunostinta, am dat mana, am schimbat cateva cuvinte, eu i-am povestit cine sunt, ce fac si ce dreg prin lumea asta a poeziei, si probabil ca incurajarile primite din partea lui Cezar Ivanescu au contat si au ramas undeva in mintea mea...
La astfel de vesti nu stii cum sa reactionezi. Parca nu ar fi reale. Nu iti vine sa crezi si speri ca sa vina cineva, apoi, sa iti spuna ca nu e adevarat. Dar nu mai vine nimeni.
Sabin Balasa,Marcel Chirnoaga si acum Cezar Ivanescu..Dumnezeu isi cheama inapoi trimisii,raniti de glontul nerecunostintei publice.Chiar e obligatoriu sa maculam memoria celor plecati dintre noi si bruma de valori pe care le mai avem?In plin scenariu fratricid,pierzand zi de zi identitatea culturala,capatand naravuri coloniale,noi,cei care am fost capabili sa glorificam in imn,cotropitorul.Drum bun
ACASA,maestre si buna intalnire cu ne muritorii!