Gabriela Petrache

oh rait - îi spuse hotarît, ogarul
rozînd din scoarță dicționarul,
să nu te plîngi de profunzime
revin titrat...și te vînez pe tine

Ajung și eu la spartul tîrgului, din diverse motive care de care mai obiective, dorindu-ți toate cele bune, zile senine, lumină și zîmbete, cu și alături de cei aproape sufletului.
La multi ani, frumoși și buni!!!

Draga Ion Nimerencu,

eu nu am nici masina veche, nici noua, iar ceea ce am vrut eu sa spun nu s-a vrut o pledoarie pentru un curent sau altul pentru ca nu ma pricep la pledoarii, ci mai degraba o minirevolta spontana fata de incadrarea intr-un curent sau altul. Probabil ca sint sentimentala si demodata, dar ramin la parerea ca fiecare are dreptul de a se manifesta in afara oricaror sabloane si standardizari. Evident ca nu sint nici impotriva criticilor sau a parerilor constructive, pina la urma acesta este meritul si avantajului publicarii poeziei in virtual, ma irita doar, la culme, TONUL cu care uneori se fac aceste critici. Daca ma uit pe site, in ultima vreme, autorul obisnuit, cel care nu vrea sa revolutioneze mersul poeziei, ci doar si-a gasit prin scris, aici, o alta modalitate de a se exprima, nu prea mai are vreo sansa de a o face in conditiile in care nu se incadreaza in una din cele doua extreme amintite mai sus fara a fi pus la zid si desfiintat. Vrind-nevrind se gaseste in postura de tinta miscatoare intre cele doua. Ori gindul meu in cele spuse in comentariile de mai sus, facea aluzie la acel nivel minim de toleranta si acceptare care ar trebui sa ne ingaduie pe toti in acest spatiu. Iar prin acceptare nu ma refer la \"frunza verde si-un dudau/ nu mai pot de dorul tau\". Si poate ca uneori, dincolo de forma si aparente ar trebui sa avem si acea flexibilitate de a citi pe dupa cuvinte, cu sufletul. Daca esti de parere ca asta nu ajuta, eu cred ca nici nu strica. Probabil ca si discutia asta e tam/tam degeaba, iar a scrie ca sa fii la moda, pentru ca altfel nu esti \"poet\" sau nu evoluezi, cu scuzele de rigoare, mi se pare o mare aberatie (Ei, uite, cam asa e si cu poezia, a scrie ceva sentimental sau intr-un stil apartinand unui curent mai \"expirat\", nu mai esti la moda. Sentimente avem cu totii, dar nu stim toti sa scriem poezie). Har Domnului ca nu m-a dotat cu un astfel de orgoliu sa poftesc la glorie. Simt ca ma voi rezuma la \"egoismul\" de a scrie pentru mine si cei 3-4 cititori aidoma mie, cu riscul asumat de a fi \"neinteleasa\" si blamata de contemporani :)).
Sper ca de data asta am reusit sa ma fac inteleasa, iar daca nu am reusit cu siguranta vina imi apartine. Cert este ca voi continua sa citesc si sa apreciez texte apartinind ORICARUI curent ce dincolo de moda reuseste sa ma faca sa si vibrez printr-un coltisor de suflet :) ; imi imaginez ca un loc unde s-ar manifesta un singur gen (de poezie) ar arata deosebit de plictisitor, un fel de club privat cu 10, 20 sau 100 de membri, mingiindu-se frateste pe burta.
cu acelasi respect fata de toate sufletele,

Claudiu, multumesc pentru raspunsul la prima intrebare. Acum mi-e clar, n-am inteles nimic. Daca poezia nu este o traire autentica, ce nu mai este ea? Pe tine nu te intereseaza autenticitatea sau autenticul, asta am inteles, iar eu asta caut in poezie. Si sint convinsa ca amindoi avem dreptate. Totusi mai era o intrebare, daca vei avea bunavointa sa ma luminezi, ascult, sint dispusa sa invat ce e de invatat, de acolo de unde se poate.

Si ma mai intreb cum TREBUIE sa scrie un oarecare om, intre tendintele ce desfiinteaza clasicul ca fiind anacronic si tendintele ce desfiinteaza tot ceea ce nu poarta amprenta modernismului, postmodernismului si altor -isme (pentru cazul in care voi alege sa ma reactivez ca mizgalitor de texte).

Deci, care este formula POEZIEI si de ce trebuie sa ne aliniem la ea?

Iti multumesc anticipat pentru bunavointa de a da mai departe cele stiute si pentru bunele intentii ce transpar din cuvinte.

Dincolo de critici avizate, constructive, ateliere si plici exista un text care poate fi numit poezie. Iar dincolo de el exista o traire autentica, nu mai conteaza amanuntul ca textul a fost scris imediat dupa manifestarea Virtualiei, nu? Si putin in spatele textului exista un suflet ce s-a manifestat autentic, dupa cum a simtit nevoia a se manifesta. Exista poeti, exista critici si exista pur si simplu oameni ce incearca a se exprima si sub acest mod, un fel de \"spovedanie\" publica, pentru simplul fapt ca asa SIMT nevoia de a comunica. Ma intreb daca datorita activitatii reduse pe site in ultima vreme am ratat ceva, vreun amendament explicit si decisiv la Regulamentul de functionare al sitului prin care se spune clar ca aici pot activa POETI cu legitimatie de poet. Si ma mai intreb cum TREBUIE sa scrie un oarecare om, intre tendintele ce desfiinteaza clasicul ca fiind anacronic si tendintele ce desfiinteaza tot ceea ce nu poarta amprenta modernismului, postmodernismului si altor -isme (pentru cazul in care voi alege sa ma reactivez ca mizgalitor de texte).
Daca a te manifesta asa cum esti/simti/traiesti este o deviere de la normalitate doresc un bilet de trimitere la psihiatrie :P.
Sarbatori fericite tuturor, pentru ca acusi-acusi vine Mos\' Neculai si sper sa primesc caramele, nu o nuielusa, fie ea si de alun.

...iar eu îti doresc sa fii nu doar bifericit ci cît se poate de multifericit, iar iubirea, în toate formele ei sa te poarte in toate culorile curcubeului, pentru ca daca nu ma însel si cred ca nu ma, azi e sarbatoare in casa sufletului tau.
La multi ani si toate cele bune fie-ti aproape !!

cu drag,

Noroc ca mai citesc jurnalele, scrisorile si consemnarile voastre pentru ca mie mi se invalmasesc inca toate intr-un virtej de senzatii si fragmente de imagini, se vede treaba ca eu procesez mai lent :)))Si-apoi Dana draga, nu-mi amintesc de cind nu m-am mai hlizit atit si tare ma bucur de razgindeala ta brusca si ca ai ajuns in Pod :)Ai surprins frumos, cu sufletul, momentele, tare mi-a placut sa revad seara aceea.
Sa ne regasim cum bine la urmatoarele Virtualii :), cu drag de voi toti,

Textul tău îmi pare a fi poezia pictată a unui copil, cu ochii larg deschiși spre înlăuntru, imagini din realitatea-i fantastică și fantezistă, un amestec de candid/poveste și supranatural/oniric (numai să nu-mi ceri să explic ce-am vrut să spun :))) ) Mă urmărește îndeosebi imaginea copilului cu sîmburi de struguri în jurul ochilor, nu m-aș mira deloc să visez la noapte ceva legat de aceste imagini:)

Mi-a plăcut mult de tot prima strofă, restul mi se pare că se diluează puțin pe parcurs. De fapt, în versiunea mea ar fi sunat așa -

Lasă-mă la intrarea sărutului tău
să simt,
pentru întâia oară,
mătănii.

Fac aceeași cruce și mă las
visului nostru,
prin icoana senzațiilor,
ca și când
fragilele mângâieri ar fi pocaințe,
drumul bătătorit cu păcate
în vieți izolate,
închis cu lăcate.

E doar o părere, să vedem ce mai spun și alții:)

Sărbătorile se țin lanț pe site, e de bine :) Toate cele bune, așa cum ți le dorești pentru încă un scorpion simpatic.
La mulți ani!!!

La mulți ani luminoși, împliniți cu toate gîndurile de bine și de bun ale încă unei zile-prilej de sărbătoare:)

Și încă o dată mulțumiri Maria, pentru constanța și căldura acestor portrete ce ne fac un pic mai puțin virtuali decît am fi fără ele.

Darul meu este un puzzle alcătuit din aproximativ 90 dintre titlurile poeziilor lui Florin Andor și se dorește o invitație pentru toți cititorii de a descoperi în pagina autorului lumile paralele din spatele acestor titluri :)

La mulți ani, cu senin, iubire și liniște :)

Mulțumesc pentru darul tău, Marie cu îngeri :) și pentru gindul vostru bun așternut la mine în prag, Codrina, Ina. Dea Domnul împăcare și echilibru tuturor :)

Multă iubire, lumină și senin.
La mulți ani, Felicia!!!

...și încă o dată, mulțumesc Maria.

:))) Liviu, adevărul e că textul l-am scris ieri dar abia azi am găsit curajul să cumpăr pasta de dinți, cît despre ruj, mi-e teamă că rămîn de căruță.
Am simțit eu că n-am găsit încă forma perfectă, inițial arăta altcumva, am tot schimbat, posibil să mai schimb încă.
Mulțumesc de sfat.

într-o dimineață
ochiul cel rău
m-a pârât rațiunii
că l-am imbolnăvit
de frumos

Cine ești tu îngere?
setea de mine
ori blestemul
unei alte jumătăți
de clepsidră?

...începutul și sfîrșitul îmi par a alcătui singure poezia, una după tiparele primelor tale poezii:) - e partea care îmi place și cel mai mult de aici. Despre ojă, aș zice că e substanța de contrast, un artificiu cu scopul de a evidenția acea latură feminină, la modul căutat strident. Dacă e așa, din punctul meu de vedere ți-a reușit.

peste oglinzi sterpe
în chei de vâsc
privind arhonții

tânguirile văduvei
făcute clopotnițe
într-un ochi de furtună

râd și beau adevăr
din țestele îndrăgostite
ale ursitoarelor mele

...după cum vezi, am extras cîteva minipoeme din inima textului tău. Semn că mi-a plăcut.

Vlad, interesant că și Maria mi-a spus același lucru despre poezia anterioară, că sînt și nu sînt eu, într-o altă prezentare. Nu mi-am dat seama, mie mi s-a părut a fi aceeași, probabil dacă e, transformarea s-a produs fără dureri :). Altfel, mi-ai surprins intenția și mă bucur.
Mulțumesc.

Nu țin minte să fi lăsat vreodată un semn aici dar de ce n-aș face-o acum și să-ți urez cu o întîrziere de un an un...Bine ai venit!!!
La cît mai mulți ani de poezie și suflete calde aproape.

Ioan, mă bucur că își mai amintește cineva poveștile dar și mai mult mă bucur de cuvinte atunci cînd cînd vin dinspre un suflet pe care îl simt aproape.
Mulțumesc.

Victor, bucuroasă de oaspeți, mulțumesc și ție, data viitoare poate rămîi și la masă :)

Desigur \"ignifuga\", mi-a alunecat degetul la tastare. Mulțumesc pentru atenționare. A fost singura greșeală?