GPGabriela Petrache
Verificat@gabriela-petrache
Iasi
„Cine pășește, va străbate calea.”
- Nascuta in 10 aprilie 1966, in Iasi. - Am publicat în antologiile de cenaclu Virtualia, Editura PIM, Iași, 2003, 2004, 2005, în revista "Poezia", "Symposion", 7Plus, pe site-urile de literatură www.poezie.ro, www.liternet.ro, www.romanialiberă.com. - Volum: "Serpentine bizare" - Editura T, Iași, iunie 2007
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Te prefaci cam mult, domnule, sunt curioasă cine va ieși învingător din revolta asta interioară? Remarc schimbarea de stil și renunțarea la rime, sau a rimelor la tine :)
Imi place eliberarea silabisita a finalului :)\"cat de mult si-la-bi-sim e-li-be-ra-rea ne pre-fac mi-nuni
in minuni vai scrasnet simte doar trupul
nu timpul, nu gandul
doar varul si coltii raman\"
Imi place eliberarea silabisita a finalului :)\"cat de mult si-la-bi-sim e-li-be-ra-rea ne pre-fac mi-nuni
in minuni vai scrasnet simte doar trupul
nu timpul, nu gandul
doar varul si coltii raman\"
Pe textul:
„Ma prefac" de Daniel Bratu
0 suflu
ContextÎmi place, îmi place, parcă mi-ai trece pe dinaintea ochilor saptămîna, paradoxal, zilele lucrătoare pline de zîmbete, șugubețe chiar – \"învârteai pământul pe degete
ciupeai de fund zilele de Vineri\"
În timp ce înspre weekend , finalul se lăsa așa, amar-ironic cu \"chifteluțe stâlcite în farfuria karmei dintr-un meniu de lume nebună nebună... \" Sarea pe umeri îmi amintește de melcii pe care îi chinuiam în copilărie, \"omorîndu-i\" și apoi \"înviindu-i\" cu sare și puțină apă.
ciupeai de fund zilele de Vineri\"
În timp ce înspre weekend , finalul se lăsa așa, amar-ironic cu \"chifteluțe stâlcite în farfuria karmei dintr-un meniu de lume nebună nebună... \" Sarea pe umeri îmi amintește de melcii pe care îi chinuiam în copilărie, \"omorîndu-i\" și apoi \"înviindu-i\" cu sare și puțină apă.
Pe textul:
„Cu sare pe umeri" de Florin Andor
0 suflu
ContextCum încă nu a venit nimeni să spună ceva, vin TOT eu, cu aberațiuni pe teme cunoscute deja.
cred că mînjii învie numai la ceas nedeslușit pe înserate
cînd amurgurile nechează vremelnic în crupe de cai
mînjii doar privesc focul magia dansul pietrele amețite de căutare
cred totul vor totul caută iluzia jocul cu vers și revers
umbrelor le cresc mușchi licheni și sarea pămîntului
între timp pămîntul se’nvăluiește într-o iarnă a bărbaților.
cred că mînjii învie numai la ceas nedeslușit pe înserate
cînd amurgurile nechează vremelnic în crupe de cai
mînjii doar privesc focul magia dansul pietrele amețite de căutare
cred totul vor totul caută iluzia jocul cu vers și revers
umbrelor le cresc mușchi licheni și sarea pămîntului
între timp pămîntul se’nvăluiește într-o iarnă a bărbaților.
Pe textul:
„jocul cu sîngele" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextMarina, Lucian, Geta, va multumesc :)
Pe textul:
„Nechezat de primavara" de Gabriela Petrache
0 suflu
Context...o piatră cu glas, o piatră oscilînd între două elemente – apă și foc – o inimă pulsînd scrîșnit în așteptarea daltei ce o va dezghioca din cojile scepticismului…și totuși există și unda de optimism. O promisiune, chiar dacă weekendul este reprogramat la o dată ulterioară. Și nici nu știu precis cine pe cine cioplește.
Frumos spus.
Frumos spus.
Pe textul:
„dalțile ochilor tăi" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextDiana, hei, nu simti si tu miros de primavara?? :)
Florin, da da da, exact asa mi-am dorit finalul, ma bucur ca ai inteles :)
Ce bine ca sunteti pe aproape !!!
Florin, da da da, exact asa mi-am dorit finalul, ma bucur ca ai inteles :)
Ce bine ca sunteti pe aproape !!!
Pe textul:
„Nechezat de primavara" de Gabriela Petrache
0 suflu
ContextMircea, Daniel Dinescu, vă mulțumesc de trecere și aprobare.
Virgil, da, ai dreptate, modific finalul, nici mie nu imi place asocierea. Un cal nu se ineaca la mal ca țiganul, nici măcar la malul unei priviri. Calul acesta merge mai departe, deci sugestie binevenită și aprobată. Mulțumesc.
Claudiu, văzusem scuturatul primăverilor la descălecatul zorilor ca și ceasul acela, al șaptelea al fiecărei zile, cînd sună deșteptătorul și cu un scuturat și un nechezat de luptă pornești să duci războiul cu ziua ce începe. Mulțumesc pentru comentariul competent, mă gîndesc la ce mi-ai spus și văd cum mai pot \"nărăvi\" finalul.
La bună citire în continuare.
Virgil, da, ai dreptate, modific finalul, nici mie nu imi place asocierea. Un cal nu se ineaca la mal ca țiganul, nici măcar la malul unei priviri. Calul acesta merge mai departe, deci sugestie binevenită și aprobată. Mulțumesc.
Claudiu, văzusem scuturatul primăverilor la descălecatul zorilor ca și ceasul acela, al șaptelea al fiecărei zile, cînd sună deșteptătorul și cu un scuturat și un nechezat de luptă pornești să duci războiul cu ziua ce începe. Mulțumesc pentru comentariul competent, mă gîndesc la ce mi-ai spus și văd cum mai pot \"nărăvi\" finalul.
La bună citire în continuare.
Pe textul:
„Nechezat de primavara" de Gabriela Petrache
0 suflu
ContextDaniel, ca sa vin cu o lamurire suplimentara, o sa-ti spun ca e vorba de o usoara invidie fata de toate sirenele-femei sau femeile-sirene, deci asa cum nu sunt eu; un fel de mica revolta interioara, dar intre timp m-am lamurit ca imi sade bine, ba mai bine chiar, asa, cal de foc :))) (vezi zodiacul chinezesc) :))
Multumesc de trecere si comentariu :)
Multumesc de trecere si comentariu :)
Pe textul:
„Nechezat de primavara" de Gabriela Petrache
0 suflu
ContextApa si foooc...cer la mijloc, noroc ca e de unde alege pentru toate gusturile. LOGule, ma bucur ca ti-a placut :), multam fain.
Pe textul:
„Nechezat de primavara" de Gabriela Petrache
0 suflu
ContextTi-am mai spus ca imi inspiri teama si ca pasesc in paginile tale pentru ca totusi ma atrage imaginea din oglinda? De aceea nici nu am mai reusit sa spun nimic la ultimele poezii, am pasit doar pe virfuri si m-am ascultat pe mine. Nu remarc nimic pentru ca ar trebui sa copii tot poemul.
Pe textul:
„crochiuri de adio (I)" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextAlina-Alma, daca el stie sau nu, habar nu am, cred ca stie, s-ar putea sa nu constientizeze, eu nu o sa il ajut :)), multumesc pentru trecere si ..luminare, e o poezie pe care o credeam ...expirata demult, nu ma asteptam la reveniri asupra ei.
Pe textul:
„Ce nu stie el" de Gabriela Petrache
0 suflu
Contextsuntem doua semne contrarii
ce si-au uitat rostul
ne petrecem indiferenta printre anotimpuri inelare
din cand in cand ploua monoton
cu adevaruri existentiale
patate de lacrimile celui de al noualea cer
pe care nu-l recunoastem niciodata
suntem prea ocupati cu mersul biped
si clasificarea pietrelor caldaramului
in specii si subspecii.
suntem doua semne contrariate
pe cale de disparitie.
ce si-au uitat rostul
ne petrecem indiferenta printre anotimpuri inelare
din cand in cand ploua monoton
cu adevaruri existentiale
patate de lacrimile celui de al noualea cer
pe care nu-l recunoastem niciodata
suntem prea ocupati cu mersul biped
si clasificarea pietrelor caldaramului
in specii si subspecii.
suntem doua semne contrariate
pe cale de disparitie.
Pe textul:
„(in)certitudini" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextAm revenit cu modificari si decapitari de cuvinte de prisos. Parca acum imi suna mai bine, scuze celor pe care i-am plictisit cu nehotararea mea :)
Pe textul:
„Ce nu stie el" de Gabriela Petrache
0 suflu
ContextVirgil, iti multumesc pentru trecere pe aici si pentru cuvinte. Ai dreptate, el nu stie nimic, eram suparata si m-am razbunat lasandu-l asa, nestiutor. Azi insa, dupa un somn bun se poate sa revin asupra poeziei cu unele modificari prin partile pe unde nu-mi suna cum as fi dorit :). Sau poate nu :)
La buna citire si altadata :)
La buna citire si altadata :)
Pe textul:
„Ce nu stie el" de Gabriela Petrache
0 suflu
ContextDa! da! si da! mai Dana, mai, decenta asta este obositoare nu-i asa? Ridicat! Culcat! si acum rotiti-va, scrieti frumos, zor-zor-zor rostogoliti cuvintele, aplaudati, bravo, foarte bine...:))). Hai mai, nu mai e mult si vine primavara :)
Am citit, am zambit, usor amarui si eu. La buna citire, pe curand.
Am citit, am zambit, usor amarui si eu. La buna citire, pe curand.
Pe textul:
„Schimbare de pozitie" de Florina Daniela Florea
0 suflu
ContextAuuu…\"ucigașul se întoarce\" :). N-oi fi eu vreo Valentină și nici tu vreun ucigaș, poate doar artăgos și cam fiară, dar tot am să spun ca nu prea știu cum să iau poemul tău. Pare totuși a fi o batistă fluturată a pace, deși pare că pășești încă pe un teren nesigur \",Dacă în ochiul tau își are cuibul\" poate chiar minat. Incă nu ești mulțumit cu realitatea realistă, dar pari a aluneca ușor către o situație de împăciuitor compromis. Asta o fi toleranța?:) Ori vorba proverbului..\"rau cu rau…dar..\" ?
Ce mai atîta vorbă, îmi place poemul și cred că ochiul-cuib al valentinei se va lasa adulmecat, măcar în oglindă . Spune-mi dacă am nimerit cu interpretarea, te rog :)
Ce mai atîta vorbă, îmi place poemul și cred că ochiul-cuib al valentinei se va lasa adulmecat, măcar în oglindă . Spune-mi dacă am nimerit cu interpretarea, te rog :)
Pe textul:
„Ucigașul de lacrimi" de Daniel Bratu
0 suflu
ContextFrumos, frumos, frumos. Intreg poemul e un dans, un vartej, o emotie. O steluta virtuala de la mine :)
Si felicitari pentru nivel.
Si felicitari pentru nivel.
Pe textul:
„Eva și Diavolul" de Virgil Titarenco
Recomandat0 suflu
ContextAh, in sfarsit s-a facut dreptate :). Probabil scriam in acelasi timp :)
Pe textul:
„am vrut să plec" de Virgil Titarenco
Recomandat0 suflu
ContextChiar daca nu ai spus, am simtit :). Si acum santajul, pentru ca poezia ta mi-a \'\'nostalgilizat\'\' toata ziua :). Daca am de pus o intrebare la urechea care ma aude, cum sa procedez?:)
P.S. Nu stiu de ce intarzie atata stelutele. Cel putin la \'\'Scrii frumos\'\', nu m-am asteptat sa nu fie ...luminata.
P.S. Nu stiu de ce intarzie atata stelutele. Cel putin la \'\'Scrii frumos\'\', nu m-am asteptat sa nu fie ...luminata.
Pe textul:
„am vrut să plec" de Virgil Titarenco
Recomandat0 suflu
ContextVersurile tale mi-au adus în minte niște versuri mai vechi, de care aproape uitasem, de fapt mi-ai amintit de o stare
(Sunt osînditul ce-și iubește călăul
și securea strălucind în soare
Mi-e sufletul roșu
atît de roșu
Doamne, cît de roșu
e apusul
și învierea
în ochii tăi
atît de negri.)
...iar finalul - ochi în ochi
iris în iris
ca un magnetism al luminii răsturnate în oglindă
pînă la infinitul căderii în propria conștiință
pînă la capătul puterilor noastre
pînă la nebunia care se cheamă rămînere..
...m-a pus pe gînduri, cred că azi am devenit nostalgică.
Te citesc și îmi place.
(Sunt osînditul ce-și iubește călăul
și securea strălucind în soare
Mi-e sufletul roșu
atît de roșu
Doamne, cît de roșu
e apusul
și învierea
în ochii tăi
atît de negri.)
...iar finalul - ochi în ochi
iris în iris
ca un magnetism al luminii răsturnate în oglindă
pînă la infinitul căderii în propria conștiință
pînă la capătul puterilor noastre
pînă la nebunia care se cheamă rămînere..
...m-a pus pe gînduri, cred că azi am devenit nostalgică.
Te citesc și îmi place.
Pe textul:
„am vrut să plec" de Virgil Titarenco
Recomandat0 suflu
Context