am vrut să plec

chiar dacă timpul nu-mi prea permite tre\' să las un semn aici fiindcă mi-a plăcut poemul tău \"ochi în ochi/ iris în iris\" tot mai adâncă moarte în Unu și acea voluptate sacră de-nceput profanată apoi...
numai bine!

Versurile tale mi-au adus în minte niște versuri mai vechi, de care aproape uitasem, de fapt mi-ai amintit de o stare
(Sunt osînditul ce-și iubește călăul
și securea strălucind în soare
Mi-e sufletul roșu
atît de roșu
Doamne, cît de roșu
e apusul
și învierea
în ochii tăi
atît de negri.)

...iar finalul - ochi în ochi
iris în iris
ca un magnetism al luminii răsturnate în oglindă
pînă la infinitul căderii în propria conștiință
pînă la capătul puterilor noastre
pînă la nebunia care se cheamă rămînere..
...m-a pus pe gînduri, cred că azi am devenit nostalgică.
Te citesc și îmi place.

ioan, gabi,
... da, am așa o cădere înspre \"clasic\" în ultima vreme, poate prea predictibil... dar așa simt acum, o lume cu contururi definit tragice
... nu știu dacă v-am spus dar vă citesc și eu

Chiar daca nu ai spus, am simtit :). Si acum santajul, pentru ca poezia ta mi-a \'\'nostalgilizat\'\' toata ziua :). Daca am de pus o intrebare la urechea care ma aude, cum sa procedez?:)
P.S. Nu stiu de ce intarzie atata stelutele. Cel putin la \'\'Scrii frumos\'\', nu m-am asteptat sa nu fie ...luminata.

Ah, in sfarsit s-a facut dreptate :). Probabil scriam in acelasi timp :)

Mi-ai amintit (prin titlu) de Arghezi:
\"voiam sa pleci
voiam si sa ramai
ai ascultat de gandul cel dintai\".

Mulțumesc Andreea,
..a fost unul din acele lucruri pe care le scrii ca un fel de izbăvire de tine...