jocul cu sîngele

orgolioasă mă privești copilă mereu rătăcită în feminitatea pe care nu ți-o înțelegi nici tu alergi peste lumile mele cu rîsete despletite gînduri te avertizez jocul cu sîngele naște foc iar oasele nostre fluiere de joc și jale în stînele nopții vom dormi printre cărbunii aprinși de mîinile tale vom fi doar cenușa fierbinte a vetrei de lut și durere tu rîzi orgolioasă și mă îmbraci cu ironia privirilor tale copilă nestatornică mă cotropești ca o turmă barbară în răstignirile regilor stepei peste rîurile mele și e tot mai greu tot mai greu în secundele umbrei mă chemi la moarte în doi se așterne de seară iar mînjii nechează a amurg în trupurile noastre...