În Noaptea
Cea neagră de-atâtea artificii
Eram singură.
Dintre umbre
S-a apropiat o voce
Care m-a prins de mână
Să-mi arate cerul…
Era în Noaptea
Când Luceafărul te lasă să-i
Mă jucam cu Soarele care se-mbujorase la gândul că poate, poate la apus va reuși, aruncând o privire peste umărul Pământului, să zărească măcar lumina ce-o arunca, înaite de-a răsări,
Când te-am văzut,
Au înflorit în mine
Flori albe de crin,
Cupă după cupă.
Când ți-ai odihnit privirea
Pe umerii mei,
Mi-au crescut aripi
Din florile sufletului.
Când ți-am șoptit
Șuvoiul de lacrimi
scurse în mine
Secatu-mi-a
gura
de săruturi…
Dincolo de lacrimi,
dincolo de moarte,
e CLIPA,
Clipa după urmă
a cărei sămânță
zace în lutul
Lucrării
E o noapte
Ca un răsărit de lume,
Cu vărsare de sânge
Și cutremure.
Când se va închide rana,
Nu ne vom aduce aminte
Decât
Că a fost.
Și ce bine c-a fost
Ca să putem fi!
E o
Omul e pământul
Jos e apa
Sus e cerul
Omul e apa
Jos e cerul
Sus e pământul
Omul e cerul
Jos e pământul
Sus e apa
Și omul nu e numai atât!
Când focul cerului
Luptă pe pământ
Vezi
În ochii căprioarei
Și-ai leoaicei,
Ai unui iepure
Și-ai unui vultur,
Ai delfinului
Și-ai rechinului
Vezi …
Întotdeauna jivinele
Luptă cu timpul lor
Împotriva morții
Care nu vrea
Lacrima mea
A aprins o lumânare albă
Și mi-a luminat sufletul!
De ce plângem
Când trebuie să ne bucurăm?
De ce întoarcem spatele
Când trebuie să deschidem brațele?
De ce ne astupăm
S-au deschis cerurile!!!
Pentru toți,
Și pentru mine.
Atunci, de ce mă simt
Ca pe o cruce fixă
Care mă oprește să mă mișc?!
Sunt firul de păr
Care s-a rupt
De dragul mângâierilor,
Și-a
Ce fericire
când atingi
cu aripile sufletului
un copil
și el îți zâmbește mirat.
Câtă dăruire
în zborul
înalt
câtre
inocența lui!
Ce putere
să te joci
ca să simtă
cum curge
După ce-ai închis, am căzut, m-am lipit de Pământ și m-a primit.
Eram iar una cu el.
Și atunci, din mine a țâșnit izvor, a crescut pârâu și a adunat în cale-și tot răul presărat în jur când
Mi-e sete
de dorul tău
Și dor
de lacrimile tale
scurse
din preaplinul
iubirii.
Am nevoie…
Am nevoie de tine
eu, pământul
în care-ai sădit
speranța.
Am nevoie de
Mă vezi?
M-am ascuns
În spatele curcubeului…
Sunt urma picăturilor de ploaie
Strânse mănunchi
În petale de mărgăritar
Împletite-n nori de furtună.
Mă vezi?
Adun arcul
De la
Am așteptat
Prea mult
Noaptea cu lună plină,
Și am început
Să urăsc Timpul.
Astăzi, ploaia
Care-a adus soarele
Înainte de întuneric
Mi-a șoptit:
O noapte și-o zi
Va fi lună
Vreau să scot din mâl
Încrederea
Și să ridic iarăși spre soare
Dragostea...
Și nu pot.
Nu pot singură.
Nici măcar cu Tine...
Privesc
lanțurile porților sudate-n
gardurile țepos de
- Uite c-a trecut un an de când au adus-o pe Nana. Mare noroc a avut fata asta cu Ilie și mai ales cu Ana care o iubește și o îngrijește de parcă ar fi născut-o ea. Îți aduci aminte că
Se-nsera...
Jenița încheiase pregătirile de Crăciun. E-adevărat că o ajutasem și eu!!! Altfel, nici nu știu cum s-ar fi descurcat! Încă de ieri făcuse piftia (eu aranjasem cu foarte mare
Locul meu nu e nicăieri…
Sunt doar o lumânare albă
Care se topește
Fără să fi cunoscut focul.
Locul meu nu e nicăieri…
Sunt un brad
Care nu e brad.
Sunt bradul de
Aseară,
buzele tale
atingându-mi fruntea
m-au făcut să văd
picăturile de ploaie
aprinse-n copacul desfrunzit...
Astă seară,
când buzele-ți
deschid alți ochi,
ochii-mi goi nu
În miez de iarnă
Sunt ultima frunză agățată cu încăpățânare
de copacul din care s-a născut
Crivățul,
răsuflare a Morții,
o încremenește
Nenumăratele chipuri
ale fulgilor de zăpadă
o
Noapte...
cu lună plină,
scrâșnet de copaci,
șoapte de ape,
muget de jivine...
Noapte cu plete...
pletele-ncolăcite-n jurul trupului
asudat de durerea dorinței de-a fi...
inimă,
Picăturile mici, mici, prea mici și prea dese de ploaie mângâiau dintr-o parte parbrizul care foșnea în valuri de plăcere...
Ploaia provoca parbrizul-sticlă ce sticlea dincolo de ochii arzând
GI