Poezie
Zidită într-o nucă
1 min lectură·
Mediu
Șuvoiul de lacrimi
scurse în mine
Secatu-mi-a
gura
de săruturi…
Dincolo de lacrimi,
dincolo de moarte,
e CLIPA,
Clipa după urmă
a cărei sămânță
zace în lutul
Lucrării dintâi
Vrăjită, însetată
de certitudine,
în încercarea disperată
de-a trăi Clipa,
Iubirea-mi,
Floare albă de nuc,
s-a închis în fructul
ce va să vină,
și s-a ascuns în palma ta fierbinte.
Să nu uiți
că toată sfânta lumină
a încăput în nuca argintată
de razele lunii pline
din binecuvântat miez de noapte!
Să nu uiți…
O vei pierde
când vei întinde mâna
spre altă mână…
Și chiar de vei uita…
Și chiar de m-ai uita
zidită într-o nucă,
în Bradul de Crăciun
ca fulg m-aș așeza,
Oglindă-a Lunii,
cu atâta dor
să-ți întâlnesc privirea,
iar ochii-ți, stropi de suflet,
să VADÃ-n negrele adâncuri,
renăscându-mă
din lacrimi și săruturi…
012.667
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela Ilisie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela Ilisie. “Zidită într-o nucă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-ilisie/poezie/13907859/zidita-intr-o-nucaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Dar cred ca poemul mai trebuie retusat un pic...si scuturat de figuri de stil care incarca cum ar fi:\"stropi de suflet,\"negrele adâncuri\",\"Șuvoiul de lacrimi\" etc, poate si la lungime ar mai trebui sa umbli putin.
Per total imi place. Are ceva, un nu stiu ce , care ma sensibilizeaza.