Poezii

În Noaptea Cea neagră de-atâtea artificii Eram singură. Dintre umbre S-a apropiat o voce Care m-a prins de mână Să-mi arate cerul… Era în Noaptea Când Luceafărul te lasă să-i

GIGabriela Ilisie

0

0

Când te-am văzut, Au înflorit în mine Flori albe de crin, Cupă după cupă. Când ți-ai odihnit privirea Pe umerii mei, Mi-au crescut aripi Din florile sufletului. Când ți-am șoptit

GIGabriela Ilisie

0

0

Scoica Uscată De arșița Golului lăsat de Perla furată? Albia Secată A râului Care face să cânte Alte pietre? Copacul Trăznit De fulgerul Fermecat de

GIGabriela Ilisie

0

0

Șuvoiul de lacrimi scurse în mine Secatu-mi-a gura de săruturi… Dincolo de lacrimi, dincolo de moarte, e CLIPA, Clipa după urmă a cărei sămânță zace în lutul Lucrării

GIGabriela Ilisie

0

1

E o noapte Ca un răsărit de lume, Cu vărsare de sânge Și cutremure. Când se va închide rana, Nu ne vom aduce aminte Decât Că a fost. Și ce bine c-a fost Ca să putem fi! E o

GIGabriela Ilisie

0

0

Omul e pământul Jos e apa Sus e cerul Omul e apa Jos e cerul Sus e pământul Omul e cerul Jos e pământul Sus e apa Și omul nu e numai atât! Când focul cerului Luptă pe pământ

GIGabriela Ilisie

0

0

Vezi În ochii căprioarei Și-ai leoaicei, Ai unui iepure Și-ai unui vultur, Ai delfinului Și-ai rechinului Vezi … Întotdeauna jivinele Luptă cu timpul lor Împotriva morții Care nu vrea

GIGabriela Ilisie

0

0

Lacrima mea A aprins o lumânare albă Și mi-a luminat sufletul! De ce plângem Când trebuie să ne bucurăm? De ce întoarcem spatele Când trebuie să deschidem brațele? De ce ne astupăm

GIGabriela Ilisie

0

0

S-au deschis cerurile!!! Pentru toți, Și pentru mine. Atunci, de ce mă simt Ca pe o cruce fixă Care mă oprește să mă mișc?! Sunt firul de păr Care s-a rupt De dragul mângâierilor, Și-a

GIGabriela Ilisie

0

1

Ce fericire când atingi cu aripile sufletului un copil și el îți zâmbește mirat. Câtă dăruire în zborul înalt câtre inocența lui! Ce putere să te joci ca să simtă cum curge

GIGabriela Ilisie

0

0

După ce-ai închis, am căzut, m-am lipit de Pământ și m-a primit. Eram iar una cu el. Și atunci, din mine a țâșnit izvor, a crescut pârâu și a adunat în cale-și tot răul presărat în jur când

GIGabriela Ilisie

0

0

Mi-e sete de dorul tău Și dor de lacrimile tale scurse din preaplinul iubirii. Am nevoie… Am nevoie de tine eu, pământul în care-ai sădit speranța. Am nevoie de

GIGabriela Ilisie

0

0

Mă vezi? M-am ascuns În spatele curcubeului… Sunt urma picăturilor de ploaie Strânse mănunchi În petale de mărgăritar Împletite-n nori de furtună. Mă vezi? Adun arcul De la

GIGabriela Ilisie

0

0

Am așteptat Prea mult Noaptea cu lună plină, Și am început Să urăsc Timpul. Astăzi, ploaia Care-a adus soarele Înainte de întuneric Mi-a șoptit: O noapte și-o zi Va fi lună

GIGabriela Ilisie

0

0

Vreau să scot din mâl Încrederea Și să ridic iarăși spre soare Dragostea... Și nu pot. Nu pot singură. Nici măcar cu Tine... Privesc lanțurile porților sudate-n gardurile țepos de

GIGabriela Ilisie

0

1

Ochii tăi... ochii tăi de felină mi-au străpuns carapacea sufletului și-atunci... m-am scurs la picioarele tale curcubeu și-am urcat arc după arc, după arc... șarpe încolăcindu-ți trupul,

GIGabriela Ilisie

0

0

Locul meu nu e nicăieri… Sunt doar o lumânare albă Care se topește Fără să fi cunoscut focul. Locul meu nu e nicăieri… Sunt un brad Care nu e brad. Sunt bradul de

GIGabriela Ilisie

0

1

Aseară, buzele tale atingându-mi fruntea m-au făcut să văd picăturile de ploaie aprinse-n copacul desfrunzit... Astă seară, când buzele-ți deschid alți ochi, ochii-mi goi nu

GIGabriela Ilisie

0

0

În miez de iarnă Sunt ultima frunză agățată cu încăpățânare de copacul din care s-a născut Crivățul, răsuflare a Morții, o încremenește Nenumăratele chipuri ale fulgilor de zăpadă o

GIGabriela Ilisie

0

1

Noapte... cu lună plină, scrâșnet de copaci, șoapte de ape, muget de jivine... Noapte cu plete... pletele-ncolăcite-n jurul trupului asudat de durerea dorinței de-a fi... inimă,

GIGabriela Ilisie

0

0

Picăturile mici, mici, prea mici și prea dese de ploaie mângâiau dintr-o parte parbrizul care foșnea în valuri de plăcere... Ploaia provoca parbrizul-sticlă ce sticlea dincolo de ochii arzând

GIGabriela Ilisie

0

0

Tu, Bulgăre de aur sădit de Iubire în izvor de munte Tu iartă-mi păcatul de-a fi Umbră Așa, Cândva când mă voi întoarce-n ploaie Te vei naște Până atunci… Așa Te voi

GIGabriela Ilisie

0

0

Eu sunt detaliu În tabloul zugrăvit de tine. Detaliu care luminează Și, de aceea, Tot ce-ai țesut până acum Din întunericul iubirilor deșarte Se prăbușește peste el. Este în tablou gaura

GIGabriela Ilisie

0

1

Când am renunțat Să merg spre Lumină M-am trezit Urmându-mi umbra Care pornise-n căutarea Ta Și am înțeles: Atunci când o vei întâlni Așa Cu vântul mângâindu-i părul Și unduindu-i lunga

GIGabriela Ilisie

0

0