Gabriela Ilisie

Lacrima mea A aprins o lumânare albă Și mi-a luminat sufletul! De ce plângem Când trebuie să ne bucurăm? De ce întoarcem spatele Când trebuie să deschidem brațele? De ce ne astupăm

Se-nsera... Jenița încheiase pregătirile de Crăciun. E-adevărat că o ajutasem și eu!!! Altfel, nici nu știu cum s-ar fi descurcat! Încă de ieri făcuse piftia (eu aranjasem cu foarte mare

Ochii tăi... ochii tăi de felină mi-au străpuns carapacea sufletului și-atunci... m-am scurs la picioarele tale curcubeu și-am urcat arc după arc, după arc... șarpe încolăcindu-ți trupul,

M-ai trezit Din vis Ca să visez din nou… Și-am visat, Și iar m-ai trezit, Și iar am visat… Se făcea că eram un copac Și ploua, Ploua peste tot Răul Și mă purifica. Apoi, se

Sunt o parte a ta. Suntem inseparabili. Pentru totdeauna. Sunt ultima parte a ta, Cea fără de care nu mai poți fi ce ești: Cineva! Cineva atinge clapele Cineva cântă… Totul din

Mă supărasem foarte tare pe Jenița. Nu mai știu de ce. Simțisem însă că m-a lăsat singură când eu aveam foarte mare nevoie de ea: probabil mă împedicasem și-mi julisem genunchii, sau mă speriase

Picăturile mici, mici, prea mici și prea dese de ploaie mângâiau dintr-o parte parbrizul care foșnea în valuri de plăcere... Ploaia provoca parbrizul-sticlă ce sticlea dincolo de ochii arzând

Maia, o bulgăroiacă mai nărăvașă decât calul înhămat la faitonul pe care-l conducea, oprise la semafor. Negruț, armăsarul superb căruia îi plăcea să se dea în spectacol, s-a ridicat în două picioare

Noapte... cu lună plină, scrâșnet de copaci, șoapte de ape, muget de jivine... Noapte cu plete... pletele-ncolăcite-n jurul trupului asudat de durerea dorinței de-a fi... inimă,

În 5-6 noiembrie 2005, adică în week-end-ul care a precedat declanșarea grevei profesorilor, s-au desfășurat la Măgurele lucrările Simpozionului Național cu tema \"Mari clasici ai literaturii române

Era Noaptea de Crăciun, prima dintr-un șir luuung de nopți fără Crăciun... În Ajun, l-am văzut pe Tata-mare cum se luptă cu nămeții ca s-ajungă până la magazia din fundul curții. M-am furișat

Șuvoiul de lacrimi scurse în mine Secatu-mi-a gura de săruturi… Dincolo de lacrimi, dincolo de moarte, e CLIPA, Clipa după urmă a cărei sămânță zace în lutul Lucrării

În Noaptea Cea neagră de-atâtea artificii Eram singură. Dintre umbre S-a apropiat o voce Care m-a prins de mână Să-mi arate cerul… Era în Noaptea Când Luceafărul te lasă să-i

Am străbătut atâta cale, Am îndurat atâtea nedreptăți, Am coborât până la hâdul Hades, Ne-am ridicat până-n orbitorul Olymp... Am râs, floare de nuc deschizându-ne, Am plâns, cenușă

Te doare… Cuvântul tău scris Rămas la mine Este precum copilul Dat de suflet… N-ai grijă! Îl voi iubi La fel Cum te iubesc. Și-l voi învăța Că eu Sunt doar macul Din care-și

E noapte Și e timpul să închizi… Urechile, Ca să nu mai auzi Șoaptele mele de iubire Ochii, Ca să nu mai vezi Sfâșierea dorului Pe chipul meu Mâinile, Ca să nu mai poți aduna În

\"Iartă-mă! Acum înțeleg că nu aveam dreptul să te întreb așa ceva! Nu era treaba mea!\"- am spus eu, surprinsă de răspunsul tăios ca vântul năprasnic care te face să-ți pleci capul, să te trezești

Eram un trandafir. Te-ai apropiat de mine Ca o boare Și m-ai învăluit Ca să învăț să înfloresc… Și-am înflorit. Apoi Mi-ai mângâiat petalele, Pe dinăuntru Învârtindu-te în cerc Și-ai

În altarul iubirii Cu iarbă în picioare, Crengi aurii pe cap… Ne-a cununat ieri ploaia. Iar noi (De cine? Și către cine oare?) Fugit-am speriați! Fugeam, fugeam de noi Þinându-ne de

Am adunat un mac Lovit De orgoliul Pământului în care-a răsărit. Am adunat un mac Scuturat De ploaia care l-a făcut să crească. Am adunat un mac Strivit De buzele care-i jurau

Vreau să scot din mâl Încrederea Și să ridic iarăși spre soare Dragostea... Și nu pot. Nu pot singură. Nici măcar cu Tine... Privesc lanțurile porților sudate-n gardurile țepos de

Mă-ndreptam spre casă. Era trecut de miezul nopții și eram singură în mașină. Mergeam cu viteză constantă, nu prea mare, pentru a mă putea bucura de noaptea frumoasă, cu lună plină, de șoseaua încă

Tu, Bulgăre de aur sădit de Iubire în izvor de munte Tu iartă-mi păcatul de-a fi Umbră Așa, Cândva când mă voi întoarce-n ploaie Te vei naște Până atunci… Așa Te voi

Vezi În ochii căprioarei Și-ai leoaicei, Ai unui iepure Și-ai unui vultur, Ai delfinului Și-ai rechinului Vezi … Întotdeauna jivinele Luptă cu timpul lor Împotriva morții Care nu vrea