Poezie
Ne-a cununat ieri ploaia…
1 min lectură·
Mediu
În altarul iubirii
Cu iarbă în picioare,
Crengi aurii pe cap…
Ne-a cununat ieri ploaia.
Iar noi
(De cine?
Și către cine oare?)
Fugit-am speriați!
Fugeam, fugeam de noi
Þinându-ne de mână
Duceam spre plopi drept lună
Cerescul legământ
Făcut la margine de lume
Împrejmuită până nu demult,
De-un gard!!!
Ne-a cununat ieri ploaia
Și ca un jurământ
Ne-am transformat în mâini
Ce spun o rugăciune.
Și-atunci căzut-a poarta…
Și a țâșnit lumina
Pe care am urcat
Chiar dincolo de-o lume
Ce am crezut că-i casa…
Și dragostea…
Și tot…
Pribegi din lumi în lumi,
Cu amintiri din locul
Ce ne-a-nvățat ce-i frica
Și pragul și durerea
Ce-i ura și tristețea,
Ce-i visul, mângâierea,
Și cântul,
Și iubirea,
Vom învăța să fim
Nu doi,
Ci chiar o plină lună
Și vom fugi spre El
Þinându-ne de mână.
15.12.2003
la primul cânt al cocoșilor
001.889
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela Ilisie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela Ilisie. “Ne-a cununat ieri ploaia….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-ilisie/poezie/89013/ne-a-cununat-ieri-ploaiaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.