Texte în proză

Mă jucam cu Soarele care se-mbujorase la gândul că poate, poate la apus va reuși, aruncând o privire peste umărul Pământului, să zărească măcar lumina ce-o arunca, înaite de-a răsări,

GIGabriela Ilisie

0

0

- Uite c-a trecut un an de când au adus-o pe Nana. Mare noroc a avut fata asta cu Ilie și mai ales cu Ana care o iubește și o îngrijește de parcă ar fi născut-o ea. Îți aduci aminte că

GIGabriela Ilisie

0

1

Se-nsera... Jenița încheiase pregătirile de Crăciun. E-adevărat că o ajutasem și eu!!! Altfel, nici nu știu cum s-ar fi descurcat! Încă de ieri făcuse piftia (eu aranjasem cu foarte mare

GIGabriela Ilisie

0

0

Maia, o bulgăroiacă mai nărăvașă decât calul înhămat la faitonul pe care-l conducea, oprise la semafor. Negruț, armăsarul superb căruia îi plăcea să se dea în spectacol, s-a ridicat în două picioare

GIGabriela Ilisie

0

0

Era Noaptea de Crăciun, prima dintr-un șir luuung de nopți fără Crăciun... În Ajun, l-am văzut pe Tata-mare cum se luptă cu nămeții ca s-ajungă până la magazia din fundul curții. M-am furișat

GIGabriela Ilisie

0

0

Era aproape miezul nopții... Plaja era zgâriată de muzicile ce se auzeau de la înghesuitele discoteci ad-hoc. Numai lângă apă era liniște. Valurile mari spumegau de dorul împreunării cu

GIGabriela Ilisie

0

1

Plecasem la cumpărături. Era un fel de sărbătoare când mergeam cu bunica în oraș să-i cumpărăm unchiului meu tot ce aveam voie să-i trimitem... acolo, unde era. Nu-mi plăcea să rostesc cuvântul

GIGabriela Ilisie

0

1

Mă supărasem foarte tare pe Jenița. Nu mai știu de ce. Simțisem însă că m-a lăsat singură când eu aveam foarte mare nevoie de ea: probabil mă împedicasem și-mi julisem genunchii, sau mă speriase

GIGabriela Ilisie

0

0

Vară. Dimineți frumoase, strălucitor de frumoase. Fereastra de la dormitorul Didițichii și al lui unchiu’ Nicu cu geamurile așa de curate încât uitai de ele până le simțeai oprindu-te să-ți bagi

GIGabriela Ilisie

0

1

Mă-ndreptam spre casă. Era trecut de miezul nopții și eram singură în mașină. Mergeam cu viteză constantă, nu prea mare, pentru a mă putea bucura de noaptea frumoasă, cu lună plină, de șoseaua încă

GIGabriela Ilisie

0

0

\"Iartă-mă! Acum înțeleg că nu aveam dreptul să te întreb așa ceva! Nu era treaba mea!\"- am spus eu, surprinsă de răspunsul tăios ca vântul năprasnic care te face să-ți pleci capul, să te trezești

GIGabriela Ilisie

0

0

Nu știu cum am trăit toți acești ani… cum am putut să trec peste coșmarul care m-a făcut să vărs atâtea lacrimi în mine și de ce nu au dat pe dinafară… nu știu! N-am știut… Tânără, însărcinată,

GIGabriela Ilisie

0

3

M-am sculat de dimineață fără chef de viață. Parcă trăisem până aseară tot ce-mi fusese dat să trăiesc. Simțeam că trebuie s-o iau de la capăt, să schimb totul. Nu mai recunoștem nimic. Erau

GIGabriela Ilisie

0

0