Gabriel Tudorie
Verificat@gabriel-tudorie-0027831
„"Noaptea pogorâse repede. Și mi-am adus aminte de acela care încetase să mai fie, de omul ce-mi păruse un prieten de când lumea și adesea chiar un alt eu-însumi, de Pantazi, când m-a întrebat ce s-ar putea să bem."”
Poezia, artă-semn,
Nu se scrie la-ntâmplare.
Acum, mă întreb, de ce ați face, chiar și în felul acesta pueril, o astfel de afirmație când tot ceea ce scrieți e sau pare (eu spun că e dar nu intru acum în această discuție) absolut la întâmplare. Adică, înțeleg, asemeni tuturor simțiți și dumneavoastră o nevoie de a exprima ceea ce vi se pare că ar fi de exprimat dar, limita, domnul meu, unde este limita?
Pe textul:
„Căutare perpetuă" de florin Vasilescu
De îmbunătățitPe textul:
„Mi-am pierdut cheile " de Zamfir Mihail
plus ca, dacă în primul vers îmi spui că ți-ai pierdut cheile, nu-mi spul în ultimul ca nu mai poți să intri în casă
Pe textul:
„Mi-am pierdut cheile " de Zamfir Mihail
cele nebune, micule, ne vedem când ne-om vedea. și, pentru că tu l-ai scris, tu dai coniacul.
Pe textul:
„Am urcat scările înfricoșat" de Zamfir Mihail
Recomandatun doar cititor.
Pe textul:
„prea multă pasiune" de Emma Greceanu
Pe textul:
„12, ziua în care noaptea nu a mai venit" de Vasile Munteanu
RecomandatPe textul:
„Statistică din șapte în șapte " de Angi Cristea
Pe textul:
„Statistică din șapte în șapte " de Angi Cristea
în ceea ce privește locurile comune, nu vă contrazic în nici un fel.
voi reciti acest text cu ochii de mâine.
Pe textul:
„ultima pagină, nescrisă" de Teodor Dume
altfel, o poezie amintire plină de locurile comune pe care coborârea în astfel de zone le asumă.
o seară bună.
Pe textul:
„ultima pagină, nescrisă" de Teodor Dume
Pe textul:
„Cartea" de Ionescu Iordan
De îmbunătățitce magnetizează moleculele culorilor negreu, sau altele. Duduia pentru care, cu voie sau fără de voie ai scris toate astea, duduia, ce-a zis?
Salutări. Și succes. Și bine.
Pe textul:
„Masacru de dragoste" de Ionescu Iordan
De îmbunătățitPe textul:
„semn de intenție" de George Gîtlan
Patrafirul mamei ei de poezie!
Pe textul:
„Viol platonic" de Bocșa Bogdan
De îmbunătățitCum vine asta - am încăruțit dintr-o dată da un armăsar? Adica, a încărunțit cine și, din nou, cum ca un armăsar? Și din poamele cui ați mâncat cu inima deja îmbătrânită? Adică, mă-nțelegeți, doamnă Daniela.
Mă rog, poate nu este tocmai un comentariu pertinent și sensul, ca de multe alte ori, și aici, mi-a scăpat.
Oricum, FII tu insăți,
Pe textul:
„dulcea ispită " de Daniela Moga
De îmbunătățitPe textul:
„poeții" de Claudia Minela Petre
Pe textul:
„poeții" de Claudia Minela Petre
Pe textul:
„O interpretare psihanalitică a legendei Meșterului Manole" de marian vasile
Pe textul:
„O interpretare psihanalitică a legendei Meșterului Manole" de marian vasile
Un text sincer, scris de o mână si(n)gură, mâna sigură a unui marțian alexandru deprins mai degrabă cu devorarea floricelelor – a se citi pop-corn – în vre-unul dintre minunatele mall-uri bucureștene, alături de, de ce nu, una dintre florile ce populează fiecare cartier, altă mână desigur decât cea a lui mațian alexandru care a crescut unde-a crescut și a făcut ce (n-)a făcut. Un text sincer, spun, plat ca un piept de adolescenta pe care nimeni n-ar considera s-o zidească-n vre-un zid (aluzie subtilă).
Un eseu? Da, un eseu ca la un meci de rugby, liga-a opta, ferentari. O trântă chinuită finalizată teatral-triumfal cu aruncarea unei bășici printre doi stâlpi și ăia vai steaua lor (steaua sus răsare, etc – să nu ne enervăm, e spiritul Sărbătorilor în noi).
Și, altceva, Marțian?
Pe textul:
„O interpretare psihanalitică a legendei Meșterului Manole" de marian vasile
