Am urcat scările înfricoșat

și vapoarele lui. a discuta despre calitatea literară a acestui text, ținând cont de circumstanțe, ar fi ca și când aș discuta despre calitatea costumului în care l-au îngropat. atâta zic - fără punctele de suspensie de la capăt. nu le văd rostul. punctul este absolut. altfel, măcar cineva l-a scris. textul, nu pe Fly.
cele nebune, micule, ne vedem când ne-om vedea. și, pentru că tu l-ai scris, tu dai coniacul.

să scrii despre unul/ altul pe care l-ai cunoscut nu e greu, e imposibil; motivul (așa cred) e simplu: relația cu un mort este strict personală; ce D-zeu/ Dreaq se poate comunica? incomunicabilul? ei, aș! empatia?! ai fi inutil...

recunosc, nu știu ce și-a propus acest text: să demonstreze celor care nu l-au cunoscut pe Fly ce este zborul? nu reușete; să demonstreze celor care l-au cunoscut ce anume nu este?! nici atât.

a, îi plăceau jumările; sau pur și simplu îi era foame (cum i-a fost toată viața); dar, fără supărare, asta textul nu reușește; de ce? măcar pentru simplul fapt că "pretextul" nu era doar un pretext...


nu zic, nu e puțin lucru să scrie cineva ceva despre tine; mai ales după ce ai murit; dar mai contează și cum o face...


chiar dacă nu ai să mă ierți, sper că ai să mă înțelegi si semnez:
Balauru'

Nu am scris despre Fly (el este personajul secundar), am scris despre ultima vizita pe care i-am facut-o la Sanatoriul TBC Floresti.