Poezie
Mi-am pierdut cheile
1 min lectură·
Mediu
mi-am pierdut cheile în timp ce încercam
să prind ultima pasăre ce a rămas să cânte în oraș
nu știam ce-aș fi putut face cu ea
urma să o țin în colivie
să-i aud numai eu cântecul
sau poate mi se făcuse milă
știind-o iarna singură
m-am cățărat după ea în copacul înalt
dar a zburat în altul
nervos rupeam crengi și aruncam spre ea
neștiind că astfel n-o voi prinde vreodată
mi-am pierdut cheile ce le aveam prinse la un breloc cu Turnul Eiffel
și nu am mai putut să intru-n casă
033.108
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zamfir Mihail
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Zamfir Mihail. “Mi-am pierdut cheile .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zamfir-mihail/poezie/14058728/mi-am-pierdut-cheileComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GTneinspirată. bun e vinul când nu-i cald.
0
Gcă ar fi casa ca acea colivie și pasărea îi dă un cioc din libertatea ei fiindcă îi dă prilejul să rătăcească cheile de la intrarea în casă. dar rămas pe afară nu mai e poetic fiindcă e frig și doar n o locui in pom.
nu există ultima pasăre din oraș (cine ar ști asta?) și poezia este ca un copil nesupravegheat care chiar poate să se suie prin pomi. câte nu fac cei mici!
nu există ultima pasăre din oraș (cine ar ști asta?) și poezia este ca un copil nesupravegheat care chiar poate să se suie prin pomi. câte nu fac cei mici!
0
plus ca, dacă în primul vers îmi spui că ți-ai pierdut cheile, nu-mi spul în ultimul ca nu mai poți să intri în casă