Gabriel Nicolae Mihăilă

Felicitări câștigătoarei!
Acest concurs este un câștig pentru toată lumea.
Dacă se poate, sunt de acord ca notele mele să devină publice.
Mulțumesc!

Am găsit aici un text care mi-a plăcut foarte mult. Este matur, închegat, are nișele potrivite astfel încât să se poată încadra în acest spațiu infinit pe care îl "delimitează". Untold este un nume potrivit, insiprat. Are și o doză de feminitate specifică, de altfel, Antoniei. Felicitări!

Mulțumesc frumos pentru popasul la textul meu. Aceasta este prima variantă pe care am scris-o pentru concurs. Mi s-a parut mai fluentă și de aceea am preferat să rămână așa pentru postarea pe pagina mea. Mi-a reușit micul experiment dacă ai crezut că a fost scrisă de o femeie. :)
O zi frumoasă și te mai aștept!

Da, așa este. Mulțumesc frumos!
A fost interesant și are un efect benefic asupra comunității agonia. Pentru mine participarea a fost un experiment și un joc. Sper că toată lumea a găsit bucurie cu ocazia acestui eveniment. Eu cu siguranță am găsit.

*36 (Venea un gnostic de la o mare schizmă - Valentin Ionuț) - 9,6;

Felicitări câștigătoarei, participanților și organizatorilor!
Textul Antoniei își merită locul și se pare că face parte din cele pe care le-am notat și eu, fiind mai apropiate de sufletul meu. Toate textele au fost cel puțin onorabile!

Notele pe care le-am acordat:
12 (despre gânduri și mesteacăn - Dan Herciu) - nota 9;
29 (Eu, animalul - Daniel Dăian) - nota 9,4;
32 (femeia trofeu în visul unor bărbați - Dorina Ungureanu) - 7,6;
36 (Venea un gnostic de la o mare schizmă - Valentin Ionuț) - 9;
40 (alchimie - Vasile Pin) - nota 8;
42 ( în valea cascadelor - Valentin Busuioc) - nota 7;
44 (Aerial silk - Antonia-Luiza Zavalic) - 7,2.

se simte mâna ta aici. Abordezi un subiect sensibil intr-o manieră în care reușești sa apropii cititorul. Vad o definiție a imponderabilității vieții în acest text. E sudat bine, fluent și emană suplețe în tehnică. Bun. Felicitări!

Ai câteva pasaje care detensionează acest text, el fiind la bază unul dens. Când e vorba de întuneric, de progresia lui în viață, de cronologia lui, ne putem apropia deopotrivă de direcția constructivă cât și de cea destructivă. Văd aici un punct culminant, un început pe care nu îl realizezi decât la un anumit moment. Cred că asta face diferența între indivizi. Din când în când, acei "ceilalți" ne fac întunericul mai suportabil. Totul pleacă dinauntru. Dacă nu vine de la noi atunci nu o să vină de la nimeni. Las un semn să lumineze acest peisaj ante-apocaliptic.
Mai trec.

chiar dacă apare îmbrăcată sub această formă să știi că a avut ca urmare o întâmplare frumoasă. Nu practic cenzura sau autocenzura, poate doar în mediul oficial, în anumite condiții. Acum depinde ce e pentru fiecare textul pe care îl scrie. Cred mai degrabă în două pietre sparte de cap decât în apă dată la moară. Cât despre conflictul dintre generații, poate ar trebui angajată pentru mediere o persoană cu diplomă de studii superioare în automatică și un curs de 2 săptămâni de mediator cu un cost de 5000 Ron, fără cunoștințe de drept, psihologie sau chiar literatură. E permis, nu?. Poate că sunt multe persoane care scriu pentru faimă, aclamări, strângeri de mână, pentru acces facil la o categorie evidentă de plăceri aparent nevinovate, dar din păcate eu nu pot să fac acest lucru. E un prezent în care inițierea unei colaborări (de exemplu în afaceri) se face la o petrecere de prostituate (deopotrivă de femei sau de bărbați). Îmi aduc aminte o întâmplare de la un concurs de poezie când un domn căsătorit cu o vârstă considerabilă i-a spus unei prietene (și ea participantă având mai puțin de jumătate din vârsta lui) după un pahar de vin că "o așteaptă la el în cameră, dacă are plăcere" deși era prima zi în care au participat la același eveniment, ei fiind doi oameni străini. Desigur, dacă am numit-o prietenă înseamnă că e persoană cu principii sănătoase, deci l-a refuzat, dar dacă nu ar fi făcut asta ar fi sărit departe de primul vers? Sunt lucruri care se întâmplă, nu au nevoie de make-up sau înălbire, trebuie prezentate exact așa cum sunt. Iar dacă asta este o evoluție sau involuție în poezie, știi vorba aia "decât să îi dai omului pește mai bine îi dai o undiță și îl înveți să pescuiască". Mulțumesc frumos de trecere și să știi că îți respect părerea pentru că este una pertinentă și nu una cu tentă frauduloasă.

Un poem emoționant, proaspăt și curat ca o apă de munte. Îmi aduce aminte de o interpretare a Anastasiei Lazariuc a unei melodii numită "mamă". Discursul e o dovadă vie a frumuseții unui mod simplu de exprimare și prezentare.

Ottilia, Eugenia vă mulțumesc frumos de semnele minunate.

Domnule Mihai Robea,
D.p.m.d.v. punctul Dumneavoastră de vedere este unul agresiv. Este o personală. Și oricum, nimeni, nimic și niciodată în viața asta nu va putea să îmi impună nimic, nu în această direcție. Nimic din ce am scris nu este/nu sunt niște "prostii". Orice om așa cum e pe lumea asta, prost, ciung, orb, surd se exprimă așa cum poate, cu atât mai mult nu ar trebui aduse astfel de expresii într-un spațiu respectabil cum este acest site. Cât despre ultima parte a comentariului, am să cred că e o glumă proastă.

Vă mulțumesc frumos de vizite, semne și aprecieri.
Mă bucură foarte mult!

Va mulțumesc frumos pentru trecere, aprecieri și steluțe! Mulțumesc și pentru evidențierea în pagina principală!

Mulțumesc pentru aplecarea asupra textului meu. Te mai aștept! O zi minunată!

mulțumesc Oana, mi-ai făcut ziua frumoasă! Mă bucur că ți-a plăcut! Te mai aștept

ceea ce am citit. Nu prea mai găsesc texte în acest stil fără să fie într-o mare măsură prefabricate. Are ineditul care îi dă forță încă de la început iar curgerea se face fără piedici până la final, incusiv concluzia subliniată de acesta. Latura care pare mai puțin cuminte e așa bine încadrată încât este o parte naturală care respiră fără a fi arătată cu degetul, inclusiv de cei mai conservatori. Trecerea facută între ultimele două strofe, foarte bună.

Diana M.

Mă bucur să te regăsesc cu acest semn adus, unul foarte plăcut de altfel. M-am gândit la acest text mai mult ca la o declarație la viață/declarație la apropiere, iar acel "poate" repetitiv nu l-am folosit pentru a exprima în mod expres o incertitudine, ci mai degrabă, dincolo de tot, un potențial. Imposibilități nu există decât acolo un le impunem în mod conștient sau inconștient.

Eugenia Reiter

O prezență plăcută ca întotdeauna, mulțumesc pentru aplecarea asupra textului meu și pentru funda roșie, mă bucur că a plăcut.

vă mulțumesc și mă bucur că a plăcut! Sunt onorat de vizită!

un poem care mi-a plăcut foarte mult și mă bucur că l-am găsit. Un drum care pleacă de la particularul cotidian captat de autoare dus spre particularul anumitor simțuri, temeri, constatări, întâmplări ce o copleșesc. Acest drum se repetă, această trecere alternează , fiind ca niște straturi sub care găsim ceea ce este strivit, acel ceva care ne face vii dar este sufocat. Nu am ce să adaug, poate doar faptul că la a doua citire mi-a plăcut la fel de mult(și la a treia). Cu toată inima ofer o steluță alături de cele mai sincere felicitări!

Felicitări tuturor, felicitări Carmen Măcelaru și Marina Popescu pentru premii (spun asta pentru că le-am citit și mi-a placut ce am citit). Felicitări Alexandra, Otilia a fost o onoare să concurez alături de voi :) și nu numai!

Un an Bun!