Florina Daniela Florea

dincolo de profunzimea textului, am zambit cald la citirea acestei strofe ce a cuprins o imagine atat de plastica:
\"uneori luna răsare pe dungi
de asfințit ai zice că laika
a fătat acolo
iar acum ghemotocuri de carne
cu trufă scot limba la planeta
albastră lingând-o pe bot \"

excelenta. m-as linge si eu pe bot, daca l-as avea, privind luna in serile cand, ca hipnotizata de perfectiunea formei, simt cuvinte pe care nu le pot avea niciodata.

cu bine,
Dana

\"exista mustrari care lauda si laude care ponegresc\" - la rochefoucauld
(sunt inca sub influenta lecturii maximelor sus-mentionatului duce :) )

ce voiam sa spun cu asta? pai uite:
- te \"cert\" pentru ca intr-adevar poezia ta nu e buna nici de articol.
da, de articol, dar din acela, monden.
in schimb, e teribila ca articol social, din acela pe care nu vrem sa-l vedem dar pe langa care trecem. zilnic.
aduce, ca senzatie lasata dupa lectura, cu ceea ce am simtit dupa vizionarea acelui documentar (parca al francezilor) despre copii strazii.

cu bine,
Dana

Vali, cuvintele nu-mi apartin. Cineva mai intelept decat mine m-a \"luminat\" si de atunci incerc sa folosesc aceste trairi pentru a \"inainta\".
Cat despre bruma, ce sa-i faci...vremea trece...:)

cu bine,
Dana

excelent.
pur si simplu.
revin la poezia ta pentru ca regasesc in ea acea simplitate \"complicata\" cuantificata in sentimente.

Dana.

am citit-o.
as vrea sa revin.
dar nu pot acum. mai am nevoie de timp ca sa o pot \"digera\".
sper ca maine. un alt maine in care sa nu strang din dinti si sa spun \"doamne, de ce are dreptate omul asta.\"
un alt maine in care sa pot sa ma detasez de forma cuvintelor si sa le dau intelesul initial.
maine, Vasile.
daca-mi permiti.

cu bine,
Dana

\"Din când în când moare un fir de iarbă\"
\"Zilnic pleacă din mine câte-un cocor\"
\"În fiecare minut stropi se rostogolesc pe frunțile pietrelor\"
\"Din rămășițele de vară împletim mereu vise\"
\"Învățăm iar să trecem încă o iarnă\"


lirism.
poezie.
te re-descopar si eu, Daniel.
intr-o forma noua, aceea a frunzelor vitei de vie ce incep sa-si schimbe culoarea, in umbrele tot mai prelungi ale dupa amiezelor, in tacutele panze de paianjen din aer...

cu bine, la recitire,
Dana

Madalina, ma bucur ca ai trecut pe aici. Observatia ta este perfect pertinenta. Si, uite, sunt la momentul \"confesiunilor\" , recunosc si fata de tine, ca dupa ce am scris-o (poezia) m-am simtit mai bine. Mult mai bine.

multumesc,
Dana

Felicia, draga mea cu suflet frumos, cuvintele ne sunt refuzate uneori. Din varii motive, se indeparteaza de interiorul nostru, lasandu-ne, macar pentru o vreme, pustii. Totul e sa speram ca le putem re-descoperi, traind. Si, evident, scriindu-le in poezie :).

cu drag,
Dana

Dincolo de surpriza extraordinar de frumoasa pe care mi-ai facut-o, Adrian, vreau sa-ti spun ceva (ce poate am mai spus-o si cu alte ocazii...):
sunt un inginer oarecare, dar teribil de indragostit de Cuvant.
Asa cum bine ai inteles, in textul acesta, am vrut sa transpara acel sentiment ce apare in momentul in care simt ca nu pot sa scriu. Ca nu pot sa-l scriu. Pe el, cuvantul poeziei.
Si mai recunosc ceva. Ca, fara a fi poet, poezia face parte din mine. De cand ma stiu.
Multumesc,
Dana

Daniel, tristetea face parte din noi.
Cineva imi spunea mai demult ca trebuie sa folosim aceasta \"nefericire\" pentru a scoate din noi ce avem mai bun.
Cat despre aroma...aceasta apartine doar cuvintelor.
Acele cuvinte pe care la un moment dat le avem sau nu, pe care ni le dorim si nu le putem spune.
Ma bucur mult pentru trecerea ta pe aici si-ti multumesc.

Dana

recunosc, supriza a fost deosebita, dupa ce am deschis aceasta pagina.
metafora e atat de calda incat \"topeste\" chiar si gheata unui gest banal, acela de a aranja suvita persoanei dragi, la masa.

Felicitari, Florin, pentru nivel.
Il meriti.
Acum nu ramane decat sa-ti urez :
\"La cat mai multe poezii reusite!\"

Dana

da, asta am facut si eu, asa e.
de regula n-am schimbat, dar am tinut sa folosesc ceea ce am invatat la scrierea textelor ulterioare.
sa nu ma intelegi gresit, nu sunt un poet.
sunt un om obisnuit cu acest hobby, dar am incercat sa imbunatatesc ceea ce am.

cu acelasi bine,
Dana

Ca sa inchei \"periplul\" de astazi, am citit si aceasta ultima poezie. Surpriza a fost placuta, sa stii. E lumina. E fermitate. Dar e si zambet. Acel zambet al inteleptului, detasat cumva de lumesc.

cu bine,
Dana

Pentru un zbor in ale poeziei, pentru o evolutie clara pana acum (ma refer la toate textele tale, de la primul pana la acesta), da-mi voie sa remarc acest poem.
Mai remarc indeosebi ultima strofa, cu versul din final.


cu tot binele si succes la scris,
Dana

Nu m-ai inteles, Florin.
Nu am criticat \"mesajul\" poeziei (pe care, daca-mi permiti lipsa de modestie, cred ca l-am inteles). Am comentat un pic in legatura cu \"forma\" poeziei. Pentru ca, nu-i asa, imi place sa cred ca ai venit pe acest site si ca om ce are ca hobby poezia.
Ma iarta daca pare altminteri. Poate a fost exces de zel.
Gasire sau regasire, asta nu mai conteaza foarte tare, suntem acum in acelasi loc. Unul in care incercam sa scriem poezie cu sufletul, folosind ceea ce am avut de la inceputuri: cuvantul.

multumesc pentru intelegere,
Dana

Nu-ti aminti, pentru ca de fapt nu te-ai uitat. Rescrie-te. Gandul de atunci in cuvantul de acum.

P.S. Si eu am un asemenea caiet. Din 1984-1988, de pe cand aveam 16 - 18 ani. Il recitesc uneori si zambesc. Ce copila puteam fi. Si cat albastru e in el, Dumnezeule :).

cu bine,
Dana

\"Recunosc\" o inregistrare veche, in original. Atat de veche, incat pare de la facerea lumii. Si poate e. Poate e de la facerea lumii acesteia noi, tehnicizate. Si mai recunosc ceva: ca am mai auzit aceasta melodie. Candva, la inceputul lumii mele, poate.

aceeasi,
D.

stii, am citit acest text, o confesiune dispusa pe verticala a unor ganduri pe orizontala: intr-adevar, o regasire, o revedere, o reintalnire in alta dimensiune, nou creata din cele vechi.

si trista. da, trista. si resemnata, cumva.

cu bine,
Dana

Nu-ti dau \"pace\", pentru ca in opinia mea, poti scrie poezie cu adevarat. Uite, daca imi dai voie, ma \"joc\" un pic pe versurile acestea:

As fi vrut să mai zbor încă o dată
cu aripile de catifea,
ca atunci.

Aș fi vrut
să mai rătăcesc printre vise:
înălțimi și cântec de primavară.

Purtam candva, ca de-un capat de drum agatate,
speranțe,
sus,
foarte sus,
ca mainile care nu m-au atins niciodata
pe suflet
sa nu le cuprinda.

Prindeam intre aripi
cate un zbor lung,
și înalt,
și plin de avânt:
un surâs camuflat
după nori
ca neperenul din sufletele noastre
permanentizat.

Poate ca
regăsirile sunt uneori dureroase,
poate ca
decembrie își spune cuvântul,
poate ca
odata cu el moare o lume,
dar ne ramane căderea
ca un vârtej
de zăpadă ce nu poate să cadă.

Gheizerul tâsnește din adâncuri
urmand acelasi tipar ancestral:
un zbor - căderea;
nicicând invers
dupa cădere un zbor:
e doar o iluzie optica,
amurgul iernii la portile sufletului.



M-am jucat un pic, poate in graba, asa la o prima lectura. E, cu siguranta, loc de mai bine.
Sper sa nu te superi, tot ce am vrut a fost sa prinzi ideea, ceea ce am incercat sa sugerez pana acum.

cu bine,
Dana