Phoenix

bine ai venit pe site, Florin.

Pentru o poezie de \"inceput\" nu e rau, doar o singura observatie as avea. Mi se pare mie sau e o usoara contradictie aici:
\"M-am întors
ca un Phoenix cu aripile frânte
în propria-mi cenușă,
zbor din zbor mă voi întrupa...
eu nu mai exist acum...\"

Mie asa imi pare, poate ma insel.

Voi reveni si asupra altor texte, daca-mi permiti.

cu tot binele,
Dana

Eu știam despre tine că ești aici, tu despre mine nu! :)

Ni se întâmplă probabil tuturor să simțim contradictoriu, nu?
Dar cum ai spus tu, contradicția e \"ușoară\"... Ea vrea să spună ceva despre momentul aflat între cel în care phoenixul își dă ultima suflare devenind cenușă, și momentul în care renaște (devenind probabil un pui?...). Ce se întâmplă cu el
în acel răstimp...mai există sau nu...nimeni nu știe, nici chiar el. Dar speranța lui de a exista din nou ar trebui să dăinuie, nu?

Cam așa simțeam eu când am scris-o...contradicție sau nu, cred că trebuia s-o spun. De dragul amintirii. Si nu ca să fie bine! :)

Revino dacă îți face plăcere...înseamnă că poate ce scriu eu are sens și pentru alții. Si oricum îmi merit critica! :)

Nu m-ai inteles, Florin.
Nu am criticat \"mesajul\" poeziei (pe care, daca-mi permiti lipsa de modestie, cred ca l-am inteles). Am comentat un pic in legatura cu \"forma\" poeziei. Pentru ca, nu-i asa, imi place sa cred ca ai venit pe acest site si ca om ce are ca hobby poezia.
Ma iarta daca pare altminteri. Poate a fost exces de zel.
Gasire sau regasire, asta nu mai conteaza foarte tare, suntem acum in acelasi loc. Unul in care incercam sa scriem poezie cu sufletul, folosind ceea ce am avut de la inceputuri: cuvantul.

multumesc pentru intelegere,
Dana

o, cum să nu, am înțeles foarte bine! :) nu te scuza, chiar aș vrea să-ți închipui cât de critic pot fi *eu* cu mine uneori...așa că din partea ta, exces de zel sau nu, nu poate face decât bine! :) hai să fie un joc, nu e mai bine așa?...