Poezie
Cădere
1 decembrie 2000
1 min lectură·
Mediu
As fi vrut să mai zbor încă o dată
cu aripi de catifea, ca atunci,
dar aripile s-au frânt
fără să-mi spună durerea lor mută...
aș fi vrut
să rătăcesc din nou printre vise
de înălțimi, și de cântec de primavară.
M-am ridicat cândva
lasând în urmă
durere și deznădejde, fără sa știu
că la capătul drumului aveam să le regăsesc
din nou. Am plecat cu speranțe
și le-am lăsat undeva, sus
să nu le atingă nici o mână
care nu știe din ce suflet s-au născut...
Un zbor lung, și înalt, și plin de avânt
ca un surâs după nori negri ce urmau să plece
din sufletele noastre, pentru totdeauna.
Regăsirile sunt uneori dureroase;
dacă mai speri sa regăsești ceva,
decembrie își spune cuvântul,
și odată cu el, moare o lume,
tot universul ce ne înconjoară,
dar căderea
ea ramâne, ca un vârtej
de zăpadă ce nu poate să cadă.
Gheizerul tâsnește din adâncuri
spre aceeași soartă:
dupa zbor, urmează căderea; dar nicicând
dupa cădere un zbor;
e doar amurgul iernii care ne intră în suflete...
033597
0
As fi vrut să mai zbor încă o dată
cu aripile de catifea,
ca atunci.
Aș fi vrut
să mai rătăcesc printre vise:
înălțimi și cântec de primavară.
Purtam candva, ca de-un capat de drum agatate,
speranțe,
sus,
foarte sus,
ca mainile care nu m-au atins niciodata
pe suflet
sa nu le cuprinda.
Prindeam intre aripi
cate un zbor lung,
și înalt,
și plin de avânt:
un surâs camuflat
după nori
ca neperenul din sufletele noastre
permanentizat.
Poate ca
regăsirile sunt uneori dureroase,
poate ca
decembrie își spune cuvântul,
poate ca
odata cu el moare o lume,
dar ne ramane căderea
ca un vârtej
de zăpadă ce nu poate să cadă.
Gheizerul tâsnește din adâncuri
urmand acelasi tipar ancestral:
un zbor - căderea;
nicicând invers
dupa cădere un zbor:
e doar o iluzie optica,
amurgul iernii la portile sufletului.
M-am jucat un pic, poate in graba, asa la o prima lectura. E, cu siguranta, loc de mai bine.
Sper sa nu te superi, tot ce am vrut a fost sa prinzi ideea, ceea ce am incercat sa sugerez pana acum.
cu bine,
Dana