Poezie
scriind despre o lună imposibilă
1 min lectură·
Mediu
scriitorii trăiesc. mai mult.
de două ori mai mult:
(o dată) în ziua de azi;
în zilele de ieri (de două ori).
nu contează deloc. opera:
(nu am spus publiciștii)
vorbesc de lumea purtată
în suflet
și povestită în cuvintele
niciodată destule și târzii
uneori luna răsare pe dungi
de asfințit ai zice că laika
a fătat acolo
iar acum ghemotocuri de carne
cu trufă scot limba la planeta
albastră lingând-o pe bot
luna nu este. așa.
astfel o descrie cuvântul.
izvorât din neputința realului
dar existând (în sufletul celui
care modelează cuvinte)
luna este. așa. și așa.
scritorii au ochi. mai mulți.
mult mai mulți: (o dată) ochii
hipnotizați de lună;
ochii nemijiți ai cățelușilor
(de două de patru de șase
de doi-spre-zece de patru-spre-zece
de șașe-spre-zece de opt-spre-zece
de douăzeci de douăzeci și doi
de douăzeci și patru de ori)
o cățea care alăptează pe lună
e ca un ceas mecanic măsurând
orele din doi în doi fără soț
este numai ființa puilor sufletul
se divide totdeauna la unu
033.436
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “scriind despre o lună imposibilă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/88125/scriind-despre-o-luna-imposibilaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CHSi pe mine m-a impresionat ideea cu Laika, cine uitase de ea o gaseste aici :)
0
CPStii, pentru gandul asta frumos cu catei alaptati la lumina lunii noi iti multumim. Mie inca mi-e dor de micii mei, ea i-a uitat. Ceea ce e mai bine. Pentru ea.
Din nou mi se pare ca scrii pentru mine. Ca poezia asta imi cuprinde framantarea ultimelor zile. Sa fie talentul tau sau narcisismul meu? Scot si eu limba la planeta. Albastra. sau mai putin albastra. Planeta sa fie. Si limba.
Din nou mi se pare ca scrii pentru mine. Ca poezia asta imi cuprinde framantarea ultimelor zile. Sa fie talentul tau sau narcisismul meu? Scot si eu limba la planeta. Albastra. sau mai putin albastra. Planeta sa fie. Si limba.
0
\"uneori luna răsare pe dungi
de asfințit ai zice că laika
a fătat acolo
iar acum ghemotocuri de carne
cu trufă scot limba la planeta
albastră lingând-o pe bot \"
excelenta. m-as linge si eu pe bot, daca l-as avea, privind luna in serile cand, ca hipnotizata de perfectiunea formei, simt cuvinte pe care nu le pot avea niciodata.
cu bine,
Dana