Florina Daniela Florea

La multi ani, fata frumoasa!
Sa-ti fie cuvantul mereu aproape.

Dana

inceputul fain, finalul fain. cel putin pe mine, una, m-ai pus pe ganduri cu acest \"blestem\".
\"setea de mine
ori blestemul
unei alte jumătăți
de clepsidră? \"

si...e voie? e voie. uite un gand, arhonte:
scoate oja de acolo si pune altceva ce ar putea tine de feminitate si poezia ar curge altfel.
oja nu e neaparat un apanaj al feminitatii asa cum (cred) ca ai vrut s-o definesti tu acolo.


cu tot binele,
Dana

P.S.pe mine nu m-a deranjat absolut deloc \"ingerul\".
daca simti, foloseste-l. eu asa as face.

mi-a placut nesiguranta (aparenta, generata de perspectiva omenescului) finalului, reintregind ideea din inceput:
\"cînd am pus lemnele
în această căruță numită viață
n-aș fi crezut că va veni toamna\"

\"pînă la iordan mai era cale lungă
sau cam așa se vedea de pe deal\"

cu tot binele,
Dana

Trandule, pentru fragilitatea (doar aparenta!) si sensibilitatea acestor versuri:
\"ciudat de greu cerul ne stă rezemat în coate pe tâmple,
albastrul
nu-i va fi niciodată de ajuns pentru aripi
și cu prohibiția asta neanunțată nu avem
de unde să importăm dimineți de duminică cu soț
sau soție, după caz\"

si

\"spui că sufletul tău cu circuit închis e în vacanță și că
se poartă dextrocardia la bărbați
dar la știrile nopții tocmai s-a anunțat că toate trenurile
personale
au peronul în stânga căii lactee\"

imi voi lua si eu un bilet alaturi de tine.
un acelasi bilet de circuit inchis, pentru suflet.

foarte frumos.

Dana

P.S. am remarcat si grija cu care ai elaborat textul.
cursivitatea ideii pe care am simtit-o.
si asa cum a spus-o si Anca, farmecul finalului in franceza

frumoasa floare, Sorana, ai prins in versurile acestea \"zglobii\".
am citit-o cu o reala placere.

D.

zambesc, pentru ca in ciuda \"naivitatii\" vorbelor mele raspunsul tau a fost perfect previzibil.
*
cerandu-mi iertare pentru deranjul pricinuit, inca o vorba si ma duc (la fel de naiva, evident, si de pe acelasi mal al Atlanticului):
cand cel putin doi imi spun ca sunt beat ma duc la culcare.
(poti sa n-o citesti ad litteram)

Noapte buna, Virgil.

cu tot binele,
Dana

Uite ca nu ma pot abtine si scriu cateva randuri, cu riscul sa te starnesc, Virgil, dar prea des cuvantul tau a \"muscat\" dupa ce a \"mangaiat\" sau invers. Te-am citit mai mult decat crezi, dar am intervenit arareori pe pagina ta, tocmai pentru ca mi-ai dat impresia unui autor inflexibil la sugestii sau caruia notiunea de politete-diplomatica (asa cum inteleg eu aceste notiuni - si-mi asum riscul replicii tale, scriindu-ti) nu-i este prea mult la indemana.
Nu iau apararea Sirenei, caci am propria mea parere in ce o priveste, atat ca autor, cat si ca poeta. Nu iau apararea nimanui. Si nu sunt in \"clubul\" nimanui.
Pur si simplu acum sunt doar consternata.
Stii ce m-a determinat sa intru acum si sa scriu acest comentariu? exact fraza aceasta a ta:
\"Pentru că a fi mărinimos este o virtute nobilă iar a fi crud este o abdicare de la titlul de om.\"

Pentru ca nu vad absolut nici o legatura intre felul in care ai reactionat si marinimie. Si iarasi risc: ipocrizie, poate. Bagare in seama, poate. Ego exacerbat, poate. Dar marinimie dupa ce spargi capul nu poate fi vorba. Mustrari de constiinta si altele de genul asta ar fi fost poate mai potrivite ca definitie.
Cati dintre cei de aici sau de aiurea au nevoie de marinimie dupa ce se simt loviti in ceea ceva in care cred?
Sper sa nu strigi :\"atentie, editori\", caci nu e atac la persoana nici exprimare ireverentioasa. Ci pur si simplu parerea mea. Ce se simte de aici, de la Bacau. Aminteste-ti ca ochii nu se vad pe aici si nici nu ar conta asta. Aici, pe site, cuvintele ne reprezinta.
Cred in vorba englezului, Virgil: Live and let live. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa tac.

cu respect pentru poezie si cu speranta ca e loc de o atitudine cu adevarat onesta,
Dana

Uneori trebuie sa ne rasucim petalele
Pana la pierderea zambetului
Alteori prindem bruma de-o aripa
Si ne stergem la coada ochiului
Dezghetand-o.

Uneori ne risipim aroma
In amestecuri bolborosind a descantec
Alteori lasam ploaia sa decanteze
Gustul de matraguna al cerului
Tacand.

Uneori nostalgia nu-i buna decat
Ca garnitura de toamna amara
Alteori ne infruptam copios
Din vata de ceata la un balci de frunze
Indulcind.

Uneori, trandafirule, ne scuturam visele
Printre versuri albindu-le
Alteori feliem o tristete pe-un zambet
Si-o impartim cu necunoscutul de langa noi
Poate la fel de flamand.

Intotdeauna insa
Vei pastra coltul acela de pagina
Pe care sunt scrise marunt toate
Drepturile de autor: inima ta.

Zeița Venus, domnilor,
(ca orișicare altă fată)
Pe un fundal strălucitor
E doar așa... o mică pată.

Din pacate pentru firmele producatoare de detergenti, este o pata mica, dar permanenta.

E mica pata, ai dreptate,
Nu-i nici un DERO inventat,
Care sa spele de pacate
Cel mai stralucitor barbat.

imi creste in pantece pruncul
embrion creat din fuga luminii peste gand
fericirea ii este cordon ombilical
iar visul e hrana - sangele acela cu nuante de-albastru

priveste-ma cat de mandra sunt
ma arat tuturor in oglinda:
voi fi mama de dragoste.

erata: insectarul

excelenta descriere. un text foarte bun, Vasile.
metafore subtile demarate inca din titlu.
iar strofa ( a patra) cu \"foneticomanii\" e si mai buna.
delicios si cuvantul: \"foneticomani\".
daca nu m-as subestima, as indrazni sa deschid insecatrul asta al tau.
dar asa, ma tem. sunt o fricoasa.
ii pun doar o eticheta mare mare \"De citit si de \"intepat\" mai departe\".

cu bine,
Dana

si ca sa evit subiectele off-topic, uite:

adresa mea de mail este dana6802@yahoo.com

esti binevenit.

D.

nu m-ai inteles, Adrian.
eu n-am spus absolut nici un moment ca ai fi o victima.
dimpotriva.

incapatanata si optimista,
astept sa te razgandesti, macar pentru ca exista acesti cativa vizitatori.
pentru ei si pentru tine.

multumesc.

Dana

cat de mult gresesti, Adrian.
la fel de mult pe cat de mult am gresit si eu astazi.
cand, sub un impuls generat de acelasi semn de intrebare, mi-am retras un text.
acum imi pare rau. cum sa revin fara sa trec peste orgoliul meu?
daca ai vreun raspuns pentru mine, il ai si pentru tine.
*
poti sa crezi ca doar lipsa de timp, o problema de sanatate si...teama ca nu stiu sa comentez pertinent si precum o merita ecoul versurilor in urma lecturii au fost motivele pentru care nu am mai scris nimic la trecerile mele pe aici?
si totusi...n-as vrea sa nu mai \"vad\" sonetul tau .
as simti o lipsa. categoric.


multumesc pentru toate gandurile tale.

Dana

sau e prea devreme pentru bruma...? in fond nu-i decat sfarsitul lui septembrie...

cu bine,
dana

lectura limpede, cursiva.
aroma personala cuprinsa intr-o felie de viata, aromindu-ne si pe noi, cei care te citim.
toamna din fiecare.
si fiecare cu opt noiembrie al sau.
huh, ce m-ai intristat.

cu bine,
Dana

\"Izgonitor de vorbe voi rămâne,\"
[...]
\"Un cuget simplu, roditor și pur. \"

Inceputul si Sfarsitul. Intre ele - un spirit in perpetua neliniste, cautand dincolo de aparenta cuvintelor esenta lui \"a fi\".

cu tot binele, \"intelegand\" acest sonet poate mai mult decat as fi dorit,
Dana

n-am spus-o eu, dar o repet:
oricat am taia de subtire felia de viata, aceasta are intotdeauna doua parti.
cine(ce) e pe muchie?

just asking,
Dana

autor mult prea prolific in poezie fata de timpul si cunostintele mele in domeniu, incerc sa tin pasul cu versurile tale, dintr-o consecventa dincolo de auto-impunere, justificata de placerea (\"intrigata\" a) lecturii.
*
Remarc primele cinci strofe: intrebari care poate (acel \"oare\") asteapta un raspuns sau care poate chiar il au inclus in fraza, lasand cititorului doar simplul gest de a pune punctul (a se citi \"pe rana\" sau \"sub arcul semnului de intrebare\", totuna).
In urmatoarele cinci strofe, autorul formuleaza si se dezleaga pe sine insusi in propriile raspunsuri, fara intrebari, insa.(paralela : intrebare fara raspuns, raspuns fara intrebare)
Urmeaza, as spune firesc, patru strofe ce cuprind ceea ce si-ar dori poetul, o \"directionare\" posibila, una din variantele viitorului, pornind de la necesitatile prezentului.
Finalul e aparent simplu, ermetic as spune. Rotunjeste poezia.
Cade asupra clipei, asupra lui \"sunt\", ca timp prezent al lui \"a fi\", dar (poate ma insel, cine stie, e simpla mea parere), extinde nuantele din trecut spre viitor, spre o mai buna intelegere a (in)sufletului.

cu bine,
Dana