Florina Daniela Florea
Verificat@florina-daniela-florea
„"Să scrii poezii este ca a face dragoste: nu vei afla niciodată dacă bucuria ta este împărtășită." - Cesare Pavese”
Membru poezie.ro: aprilie 2003.
(ca să văd dacă am comentarii pe vreun text trebuie să mă loghez pe poezie.ro și să intru pe textele mele)
...dar vă sunt alături în acest demers cu tot dragul.
Pe textul:
„CONCURSUL S-A ÎNCHEIAT!!! Lansarea concursului de poezie pe tema "toamna care nu vine"" de Bogdan Geana
Pe textul:
„Celui care se schimbă" de Florina Daniela Florea
Recomandatconvențional
sentimental
și-mi tot explici
că-i ger și-afară, și-n povești,
că-n ochi cu dragoste privești,
ș-alte minuni mai nașparlii...
când tot ce vreau e ca să știi
că de trei nopți m-ai chinuit (perfid alint: ”o, Cosânzeană”!):
eu n-am lipit geană de geană
pentru că tu ai sforăit!
===============================
(cred) că știi deja că sunt (mare) amatoare de săbii încrucișate (replici), așa că am savurat parodia ta ca pe o înghețată într-o zi ploioasă (mie atunci îmi place să o savurez:) )
Pe textul:
„Antiger după după Vis de iarnă de Eduard Rosentzveig" de Doru Mihail
aici aduci lumina florilor pe drumul acela întunecat.
Pe textul:
„drum de clopote" de Ottilia Ardeleanu
”pe în al toamnei ce-i fiindu-mi când”, sună tare forțat și aiurea.
Pe textul:
„poezia cea frumoasă" de Ștefan Petrea
dincolo de zămbetul amarui al unor oarecari conincidențe, rămâne aceeași lungime de undă în care vibrează lumea, cuvintele tale în care mă regăsesc, și cred că tocmai aici e talentul tău: în a scrie ceva prin care eu, cititorul, mă regăsesc: în fiecare zi ”trag aer în piept să verific dacă încă mă mulțumesc cu puțin”
Pe textul:
„câteodată visez biciclete pentru nevăzători " de emilian valeriu pal
Recomandatîn rest, numai bine
Pe textul:
„Cel ce lasă urme " de Dunca Valentin
dar apoi apare dormitorul lângă frigider și asta mă bulversează ușor cum tot ușor mă bulversează la final steaua care pâlpâie în bucătărie.
(iar resturile și fructele care fermentează nu le-aș lăsa în frigider)
concluzia: mi-au placut primele două strofe, însă aș scoate/revizui strofa cu pătura și dormitorul în contextul general (al frigiderului), și aș revizui puțin partea cu ”resturile” - mie nu mi-a sunat prea bine.
Erika, e doar o părere, sper din suflet să nu te supere, cred că textul mai poate fi revizuit.
P.S.
pe lângă lipsa timpului, alt motiv pentru care nu comentez mai des e că nu mă simt prea bine atunci când scriu o părere mai puțin favorabilă pe un text, deoarece eu cred că cel ce l-a scris a pus suflet acolo și nu vreau să rănesc fără intenție (cuvântul scris nu are culoarea celui rostit și nu poți ști cum îl percepe cel de la capătul celălalt)
nu sunt specialist în analize pe text, iar chatGPT-ul nu prea vreau să îl folosesc doar pentru a da copy-paste la ce spune AI-ul favorabil, mai degrabă prefer să tac.
Pe textul:
„Căsnicia noastră e un frigider care nu se mai închide" de Erika Eugenia Keller
RecomandatPe textul:
„Ghicitoare 781" de Miclăuș Silvestru
deci aici avem:
-versiunea literară a butonului „mute”
sau
-butonul de snooze: amâni (cearta)
sau
-varianta premium de ”șșșșș”
sau
...un manual de supraviețuire :)
Pe textul:
„ai şi tu dreptate" de Doru Mihail
Cotidianul (pâine, vin, foame, sete) e un simbol spiritual în care „inima” se dovedește a fi spațiul afectiv în care se adună sensul vieții.
mulțumesc pentru masă, Ottilia!
Pe textul:
„inimă" de Ottilia Ardeleanu
Cu cât mai multă poezie, cu atât mai bine!
Pe textul:
„Dragi prieteni" de Bogdan Geana
Ai aici o ironie cumva autodistructivă, a cărui forță stă tocmai în auto-sabotajul expresiei și în caricaturizarea propriei voci.
Mi se pare cumva cam multă insistența pe efectul de discurs beat care riscă să devină cumva previzibil dar autenticitatea și coerența îl transformă într-un text reușit, chiar dacă inconfortabil.
Pe textul:
„Doamne, ce măcel!" de Doru Mihail
RecomandatAi aici o ironie cumva autodistructivă, a cărui forță stă tocmai în auto-sabotajul expresiei și în caricaturizarea propriei voci.
Mi se pare cumva cam multă insistența pe efectul de discurs beat care riscă să devină cumva previzibil dar autenticitatea și coerența îl transformă într-un text reușit, chiar dacă inconfortabil.
Pe textul:
„Doamne, ce măcel!" de Doru Mihail
RecomandatSă știi că mi-a făcut plăcere să te citesc și mulțumesc pentru că încă mai ești pe aici. Sunt aproape douazeci de ani, nu?
Zâmbet.
Pe textul:
„minciună de poveste" de Florina Daniela Florea
Recomandatfântânile satului bunicilor, una cu apă bună de făcut mămăliga, alta de fiert fasolea, știau bătrânii care cum e apa fiecăreia
și pe cer, broboadă de stele, liniștea care scutură buzunarele ... până devenim adulții care se pierd în beznă
Pe textul:
„pulsând copilăria" de Stanica Ilie Viorel
plăcut îndeosebi strofa 2 si 4
Pe textul:
„Uneori" de Diana Elena
plăcut metaforele din mijlocul poeziei, cele cu scoica si cu femeia de sare
un text care mă inspiră si mă obligă să-mi pun întrebări, oare eu în câte matrioști mă ascund/închid? și cum dimineața mea e cu laptop și lucru, chiar dacă e azi pe malul unei ape grecești, nu mă pot abține să nu răspund:
booting...
loading persona 1... failed
fallback to version 0.9 — femeia-care-visa-să-scrie-poezie
ERROR: mascara too thick / voice mismatch
mă trezesc:
cineva străin îmi poartă pielea
cafeaua mă scuipă înapoi
inbox: 97 de cereri să fiu altcineva
...
uninstall „eu”
confirm delete? [YES]
(e doar ecoul la textul Ottiliei :) )
Pe textul:
„matrioșka " de Ottilia Ardeleanu
Recomandatlumescul din scrierea ta, pus în niște lumini pe care nu le-am banuit - paradoxal - cumva , după lectură, reușesc să văd mai bine ce e înlăuntrul meu
(da,da, musai să o sun pe mama azi, nu am mai sunat-o demult, deși mă gândesc mereu la ea)
a, și iartă-ma că nu mă prind întotdeauna de nuanțe când scrii câte un comentariu, nu mă prind întotdeauna de poante, de subtilități - așa cum s-ar cuveni - uneori timpul mi-e condensat sau alteori citesc cuvântul scris pe dos sau doar din alt unghi
în fine, referitor strict la text - aș sublima un pic aici „pulsul îmi ticăie”, „gândul îmi zboară”, pentru a nu lăsa niște imagini comune comune, cu risc de platitudine - nu distrug poezia, dar nu o înalță
Pe textul:
„la mama-n salon" de Doru Mihail
Mult!
Atât de mult încât am oprit orice ping și orice pong din lumea mea și m-am logat să las semnul de exclamare!
Pe textul:
„poem pentru mine însumi despre cum stau de vorbă cu mine însumi" de George Pașa
