mărturisire

foarte buna strofa aceasta

da recunosc
uneori mă ascund după poezie ca după tata

desi ma ascund in continuare, copil, dupa cuvinte

vreau sa-ti multumesc.

….și am citit un poem cu un final , pentru mine, magic: ” uneori mă ascund după poezie
și-o arăt până și celor care nu mi-au făcut nimic”..chiar dacă par cumva „ironice” aceste versuriexprimă un adevăr general valabil pentru cei care scriu; și anume faptul că scriitorul influențează (fără să- cunoască ),într-o mică sau mare măsură ,destinele celor care îl citesc..de obicei cititorul interpretează poezia subiectiv și se regăsește, cumva egoist, în ea ...dacă aveam îți dădeam o stea..așa iți spun doar:felicitări! e foarte frumos poemul!
cu prietenie
dan

ma bucura citirea textului intr-o cheie apropiata gandului meu
versurile nu sunt ironice, textul nu l-am gandit ca pe-o ironie, mai curand ca pe-o varianta a unui moment amarui.
oricum ar fi insa,
trecerea ta aici ma onoreaza,
multumesc.

cât de limpede și caldă e această șoaptă a ta!