Marea visurilor tale, conținut spălat de valuri,
Te cuprinde-n spume albe ce se sparg mereu de maluri
Inutilitatea lumii fără mare o vezi bine
Și-ndoielile savante sunt icoane
Firea dacă-i ocupată
Cu un rău
Ce-o populează,
Demnitatea ei divină
Fără milă
Și-o ratează.
Omul, ca ființă vie,
Cochetează și cu răul,
Căutând să afle
Dacă
Poate cuceri și hăul.
Neștiind
Inima cu două fețe
Izgonește,
Cu măsură,
Echivocul unei lacrimi
Ce se plimbă
În trăsură,
Armonii sfâșietoare
Stăpânesc fața
Bolnavă
De orgoliul filantropic
Cumpărat pe o
Vraja vieții-n nori se scaldă stingând fluxul multor veacuri
Înecate-n echivocuri fără chip și fără leacuri
Doar pulsația culturii, cotropind măriri sărace,
Mai purifică fiorul ce-n suspin adesea
Fără să gândești la tine zilnic crești în poezie
Obosind în visul rece plin de o melancolie
Ce te-apropie de starea, ontologic trecătoare,
Când iubești nesăturată clipa fără opritoare.
Pe
Înșelat de viețuire și de sânii ei obraznici,
Cauți să găsești în tine tot curajul unor paznici,
Care nu alungă plânsul, risipit tăcut în gânduri,
De priviri răscolitoare aruncate
Amintirile trezirii din povara înșelării
Se aștern în straturi dese ca nisipurile mării,
Chiar balsamul viețuirii vindecă priviri uitate
Pe un cer ce se boltește peste ființări tarate.
Doar
Molipsit de-o devenire, omul, ființă dezmorțită,
Între semeni pritocește idei pline de ispită
Ce l-ar arunca în haos unde panica așează
Muzica realității către care nu cutează.
Cu luciditate
Oase-n calciu sidefat
Scârțâie-n compătimire
Pe o mare
Fără apă
Într-o barcă-n părăsire,
Înșelând pescarul
Care
Crede că-i adevărată
Calea ce i se deschide
Doar cu
Sunt nopți
În care-s animat
De vise,
Vorbe
Și infinit,
De o Japonie
Ce m-a chemat
Și de gheișe
Ce vor să fiu servit.
Nu discutam
În japoneză,
Eram tăcut
Și
Mă miram
Cum de
Sunt bucuros
Că sunt atât de mic,
Pot fi,
În felul ăsta,
Tot ce vreau.
Un pierde vară,
Un tată,
Un bunic
Și-atunci,
Când îmi doresc,
Pot și să beau!
Nu-s înclinat
Să mulțumesc
Văd oameni torturați
De existență
Sau
De-un pumn
De mărunțiș,
Școală nu au
Și nici experiență,
Dar au în vorbă
Cuvinte cu tăiș.
Trăiesc doar clipa,
În efemer
Se-ascund,
Acceptă o
E cineva curios
Să privească
Mai adânc
Într-un zăpăcit
Timid,
Care plânge ca un țânc
Când observă,
La-ntâmplare,
Că o sevă are
Gust?
Dacă da,
Atunci e sigur
Că ceva se pregătește
În
Floarea,
Star de primăvară,
Zace singură-mpietrită
Ca o iarnă
Crud-avară
Cu ființa pustiită.
Într-un mugure
Firav
Sunt trei frunze
Șifonate,
Zdrențe rare de postav
Cu
Despletite gânduri vii
Tropăie printre suspine
Că nu-ți vine
Să le ții
Nici în pod,
Nici pentru tine.
Labirint în nori sculptat
Ploaia-n núce o conține
Răsplătindu-mă ciudat
Cu
Doar un suflet spânzurat
De un bâlbâit
Dispreț,
Timid și fără grabă,
Regrete
Stăpânește,
Asociind eroarea
Cu adevăr răzleț
Ca să suporte bine
Ceea ce-l ispitește.
Dacă ridică vălul
De pe
Picăturile de ploaie, cu structura lor mobilă,
Dănțuiesc pe lângă flori într-o magică idilă.
În străfund de zare-albastră, fulgerul se chinuiește
Să aducă o lumină pe-o iubire ce
Nu mi-am propus
Vreodată
Să fiu un spectator
Al vieții mele,
Rugându-mă acum,
Ca și-altă dată,
Altare să ridic
În suflete lichele.
Că dac-am reușit
Să fac dorului
Portic,
A fost prilej
Înfața lucrului
Bine făcut
Am ochii minții
Larg deschiși,
Simțind în suflet
Săbii ce se-ascut
Să treacă adevărul
Prin tăiș.
De caut sau primesc
Un adevăr,
Neliniștea în mine
Să nu fi existat,
În lumea asta,
Idei
Al căror înțeles
A frământat-o
Pe Iocasta
Când era vorba
De ales?
Eu cred c-au existat,
Așa cum sunt
Esențe
Pe care veșnic
Le-am căutat
Și când
Mi-arunc gândul
Dincolo de puterile
Mele,
Sperând în ceva
Ce m-ar lecui
De iele.
Legat fedeleș
De simțuri
Cheflii
N-am șanse reale
Să cuprind universul
De-aci.
Jubilând,
Virtuos
Nu ești deloc,
Sărmane boț de carne!
Dacă intuiești
Ușor
Adevărul,
Vei nega
Pe loc
Când cel cu coarne
Gogoși fierbinți
Cu Eva
O să-ți toarne.
Ca ultim adevăr,
Plasat de
Când Eros s-a născut
Din Penia,
Un nou motiv
Spori bejenia .
În ochi tăcut,
Pot, oare, eu
S-ating frumosul
Ca plăcut?
Da!
Răspunsul nu e greu,
Că e folosul
Oricărui bazileu.
La adevărul