Poezie
Omul poftelor deșarte
1 min lectură·
Mediu
Firea dacă-i ocupată
Cu un rău
Ce-o populează,
Demnitatea ei divină
Fără milă
Și-o ratează.
Omul, ca ființă vie,
Cochetează și cu răul,
Căutând să afle
Dacă
Poate cuceri și hăul.
Neștiind cât să se-ntindă,
Cade-n marginile lui,
Unde vesel se trudește
Să devin-al nimănui.
Mărginindu-se cu sine,
Cu nimicul
Sau
Cu cerul,
Sorbind mult din utopie,
Nu discerne ce-i misterul.
Omul poftelor deșarte,
Cercetându-se
Pe sine,
Mușcă din amurguri
Triste
În speranța
De mai bine
Și, împodobind suspinul
Cu o veșnicie
Rară,
Soarbe-o lacrimă
Uscată
Dintr-o cupă
De ocară.
001.046
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin Vasilescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
florin Vasilescu. “Omul poftelor deșarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14086484/omul-poftelor-desarteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.