Spiritul
E-o nebunie
Când e vorba de o fată
Fină
Ca o păpădie
În grădina rourată.
Când cineva
E potrivit
S-o însoțească
Spiritul să stea chitit
Sub o bancă
Preoțească.
Privind-o
Iubirea,
De orice fel,
Cuprinde-n ea
O taină
Cu un știut
Model:
Plăcere,
Chin
Și spaimă.
Nu zăbovi
În iluzie!
Natura te sfătuiește
S-arunci
Orice confuzie
Ce te vrăjește.
Relația
Sunt vizitat
De o angoasă
Pătrunzătoare,
Neașteptată
Și fără să-mi ofere
O masă
Mă face
Bun de plată.
Și dânsa
E atentă
Când se strecoară
Lent
Ca dragostea
Latentă
Prea plină
De
Mă întreb
Fără-ncetare
De ce-mi place
Poezia,
Poate sper
Într-o împăcare
Cu viața
Sau
Cu Mesia.
Știu prea bine
Că-i o artă
De oricine
Îndrăgită
Pentru că deschide
O poartă
Și
Nu sunt frumoase
Multe lucruri
În ele însele,
De vrei
Sau
De nu vrei,
Dar sunt adevărate
Și te bucuri
Că uneori
Te-mbeți
Când bei din ele.
Întotdeauna
Am iubit
Cu adevărat,
Cât
Din conținutul luminii
Sorb
Un dor nepotolit
De sete
Și,
Păcălit
De corb,
Când fredonam
Iubirea unei fete,
M-am dăruit
Pân-am rămas sărac.
Fântânile-mi lăuntrice
Parc-au
Mă întorc
În peștera mea
Să m-aud cum tac,
Păzit
Cu străjnicie
La intrare
De-o stea
Din zodiac.
Nici apa,
Nici văzduhul
Nu-mi vor deranja
Tăcerea
Că primesc în mine
Duhul
Oferit de
Cum aș putea
Să mă dezleg de mine
Ca să-nțeleg
Că devenirea mă surprinde
Când face ca ființa-mi,
Ființând în sine,
Să cuprindă
Ce nu se mai cuprinde?
Un eu
Sunt eu,
Ce nu mă pierd
Rătăcit ești în infern,
Locu-n care
Flori se cern
În tipare diavolești?
Eu te cred,
Dacă bolești.
Suferința,
Când o ai,
E și semnul că iubești
Chiar de ești în iad
Sau rai
Și o Evă
Doamnă ,
Runele vestesc
Așteptare și-ntrebări.
Dacă-ți spun
Că te iubesc,
De ce-aduci
Întâmpinări?
Zeii toți
De prin Olimp
Îmi trimit veștile
Mari,
Doamna mea
Nu are timp
De-un
Dacă ți-ar fi sete,
Sărmană existență,
Te-ai cufunda
Pe îndelete
Și cu prudență
În dragostea cea mare.
Că ea te răcorește
De-o sorbi cu mult nesaț,
Iar de nu bagi de seamă
Că te
Gândul meu
E mare hoț!
Mă cuprinde
Fără veste.
Până-n ceruri
Mă cocoț
Ca să scap
De-a lui poveste.
Sunt născut în răsărit,
Nu refuz,
Dacă se poate,
Rațiunii un profit,
Din
Gândul meu
E mare hoț!
Mă cuprinde
Fără veste.
Până-n ceruri
Mă cocoț
Ca să scap
De-a lui poveste.
Sunt născut în răsărit,
Nu refuz,
Dacă se poate,
Rațiunii un profit,
Din
Că ne-am ascuns
De ochii lumii
Într-un ungher
De piatră,
Unde răceala
Sperie pe unii
Ce își doresc
O vatră,
Că lumea s-a înfuriat
Hrănindu-și monștrii
Cu tot ce i-a-nvățat
Deștepții,
Mă acoperă
Pădurea
Cu întregul ei
Contur
Simt pe gâtul meu
Securea
Cum desface
Al glugii șnur.
Doamne,
Încotro mă-ndrept
Începând cu astă
Clipă?
Măi, Socrate,
E înțelept
Să iau
Þi-am demonstrat
Că țin în frâu
Impulsul
De-a goni
Mașina,
Privind câmpia
Sau
Vrun râu
În timp ce consumăm
Benzina.
Dar ce păcat
Că vremea
Trece
Peste mine,
Peste tine,
Caldul
Știu că ești tare
Abilă
Și muncești
Uitând de tine
Când a timpului
Torpilă
Te scufundă
În hăuri line.
Fii puternică
Iubire!
Fără urmă
De eclipsă,
În lumina-ți
Din privire
Ce e
Aprobându-mi
Bunul plac
Nu înseamnă
Vreo dreptate
Chiar dacă
Tac
Atâta vreme
Cât se poate.
Urmele lăsate
Azi
Mă neagă
Precum o face
Un bob de grâu
Cu tija care-l leagă
De ogoare
,,Urcușul este greu
Și plin de consecințe”,
Gândea în sinea sa
Un ,,zmeu”
Stăpân pe cunoștințe.
Urcând așa,
Ca un stingher,
Spre vârf
Grăbit,
Uitând că sus,
Deși e cer,
Aeru-i rar
Și
Râde
În hohote
Vremea de mine,
Dansând cu gesturi
Ce mă răsfață,
Mă bate cu fulgi
Și-alerg după un câine
Să nu iasă afară
Pe poarta de din față.
Râde vântul
De hainele mele,
,,Ești
Să cuceriți redute
E o nimica toată,
E la-ndemâna voastră
Să faceți vrute-nevrute,
Mai greu
Să accesați
Un,,site” virgin de fată
Ca un galon de merit
Pentr-un căprar pigmeu.
Împerii
E o dovadă de curaj
Să te arăți
Așa cum ești
Iar frica pentru derapaj
Dă-o la coș
Dacă iubești!
E un curaj
Să fii și sănătos
Când viețuiești
Printre ispite,
De faci o taină
Din
Fără motiv
Adesea mă opresc
Doar la distrugerea
Iluziei.
Pentru-adevăr
Mă opintesc,
Nu l-am găsit,
Că-s rob confuziei.
Nu făptuiesc nimic
Fără temei
Și asta,
Sigur,
E atributul
Destinul,
Cuvântul din cuvânt
Cu-atâta-ncărcătură
Asumată,
Plin de capricii
Sub jurământ
Neînțeles
În spațiu
Sau în durată.
De multe ori
Îl neglijăm
Ca pe ceva
Ce ne excede,
Facem
FV