Poezie
Suită
1 min lectură·
Mediu
,,Urcușul este greu
Și plin de consecințe”,
Gândea în sinea sa
Un ,,zmeu”
Stăpân pe cunoștințe.
Urcând așa,
Ca un stingher,
Spre vârf
Grăbit,
Uitând că sus,
Deși e cer,
Aeru-i rar
Și nu e pregătit.
Mi-e greu să spun
Ce soartă
Va avea
Și ce-o să i se-ntâmple,
Zmeu fiind,
Singurătatea-l ceartă
Și grijile-l lovesc
În tâmple.
El e puternic,
Însă noi
Să nu uităm că suntem
Slabi
Și ce ne facem
Când nevoi
Ne prind în clești
De crabi?
Să ne vedem
De soartă
Sădind frumosul
În fiecare casă
Ocrotită
Iar celor
Ce coroană poartă
Să fim a lor
Suită.
Iar dacă ne dezamăgesc
Să le-amintim
Așa-ntr-o doară
Că dacă urcă și nu țintesc
S-aibă suita
Motive de fală,
Vor coborî
În pas dumnezeiesc
Pe ultima treaptă
De scară.
00943
0