Poezie
Apel la Socrate
1 min lectură·
Mediu
Mă acoperă
Pădurea
Cu întregul ei
Contur
Simt pe gâtul meu
Securea
Cum desface
Al glugii șnur.
Doamne,
Încotro mă-ndrept
Începând cu astă
Clipă?
Măi, Socrate,
E înțelept
Să iau hotărâri
În pripă?
Am acum nevoie
Mare
Liniștea să mă cuprindă,
Nu-mi mai presăra
Iar sare
Peste rana-mi sângerândă!
Cercetează-mă
Cum vrei,
Du-mă-n lumea ta
Abstractă
Înțesată cu idei
Despre gând
Sau despre faptă.
Tu,
Când n-ai avut ieșire,
Luat-ai vasul
Cu cucută,
L-ai golit
Dintr-o sorbire
Lăsând asistența mută.
Ai plecat
În altă lume,
Dar și-așa nu îmi dai
Pace,
Tot ținându-te
De glume
Sufletul mi-l pui
Pe ace.
00931
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin Vasilescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
florin Vasilescu. “Apel la Socrate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14071343/apel-la-socrateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.