Cât este de frumos
Să fii îndrăgostit
De tot ce-ți iese-n cale.
De-o floare,
De un pom,
De-o fată sau femeie,
Frumoase în zidit
Și darnice din fire
Cu omul care-i om.
Și cum să nu te
Privești oamenii
Politici
Fără pretenția
Că-i înțelegi,
Vor să conducă,
Bieți Mitici,
Clamând
Că sunt strategi.
Doar funcții mari
Ei vor
Ca
Să acumuleze
Ce pot acumula
Satisfăcând
De o parte-a baricadei
Auzi voci
Gălăgioase
Strecurate prin mulțimea
Care face-acum pe muta,
De cealaltă,
Forme dure
Cu privirile sticloase
Agitând idei impure
Ca să-și apere
Vorba ta adânc ma-mpuns,
Rază dulce,
Călătoare,
Să înțeleg că n-ai ascuns
Mai nimic
Din ce te doare?
Te hrănești
Cu visul practic
Dincolo de vatra fricii,
Abordând
Un stil
Privesc în gol,
Nepăsător,
Cum viața fin petrece
Cu mine
Și cu alții,
Cu dânsa
Dacă vrei,
Fără să bag de seamă
Că vremea care trece
La pieptul ei
Mă cheamă.
Și fi-voi legănat
De
Când m-ai luat de mână
Aseară
În rondul Parcului
Din Nord,
Sub un pretext
De domnișoară,
M-am bucurat
Și-am fost de-acord.
Înțelegând mesajul
Bine
Și fără urmă
De
Amurguri violete
Trăite-n remușcări
Și freamăt de morală
Sunt pline de regrete.
Tristeți netulburate
De tainice ocări
Se bulucesc în mine
Ca zboruri de egrete
Căzute în durere
Și gata să
Jos
Sub picioarele mele
Obosite de atâta alergat
Odihnește o umbră neagră
De abanos.
Stă cuminte,
Lipită de pantoful meu
Ușor curbat.
Mă iubește atât de mult
Încât nu se mai dezlipește
De
De ai,
E greu să păstrezi totul!
Mai simplu e
Să te lipsești
De orice
Și să nu pui botul
La cele ce-s lumești.
Averea,
Sigur,
E măreață,
Dar nu frumoasă,
Categoric!
Te apără adesea
În
De toate
Te plictisești,
Nepoate!
Deși întotdeauna
Te ferești
De lacrimi
Și de pâine,
De patimi
Și de mâine
De ieri
Și de palavre
În doi peri,
De azi
Și de necazul
În care cazi
Fără să
Vremelnicul
Cuprins în veșnicie
E ca finitul
Rătăcitor în infinit,
Tu,
Bucățică din tot ce e să fie,
Te-nchizi
În lămuriri
De definit.
Orice ai face,
Bun sau rău,
E criticat de
Tânjesc după o primăvară
Cu verdele ei
Crud
Și aer fin de domnișoară
În păr cu flori
De dud.
Se lasă prea mult așteptată,
Sporindu-și hoțomana
Prețul,
Lăsând-o pe vecina-i supărată
Să
De ce ești singură,
Surată!
Ce te reține
În arest?
Că penitența,
De-i calculată,
Nu te conduce
La ,,iubesc"!.
Ai devenit o sclavă
Pură
Toanelor tale
Permanente
Pe care le trăiești
Tânjesc după o primăvară
Cu verdele ei
Crud
Și aer fin de domnișoară
În păr cu flori
De dud.
Se lasă prea mult așteptată,
Sporindu-și hoțomana
Prețul,
Lăsând-o pe vecina-i supărată
Să
Flori de gheață sunt pe geamuri
La parterul casei,
Bebe* tremură-n zăpadă ,
,,Privilejul” rasei.
Vremea cântă la vioară,
Anii trec
Ca proștii-n van,
Numai frigul, bunăoară,
Mă
Tu ai virtuțile
Originale
Și nu știu ce resort
Te-mpinge
Să treci povara
Vieții tale
La arta
De a învinge.
Detalii mici,
Detalii interesante
Le faci cuprins
Al firii
Când vine vorba
De bătrâni,
De alții,
Nu de noi,
Dorim să fie buni,
Să facă față
La nevoi.
Să poată ei acestea toate?
Bătrânii?
N-am auzit vreodată!
Că timpul
Peste ,,tot”
Sunt mulțumit și plin
De fericire
Că ești întocmai
Ce mi-am dorit să fii
Și arătoasă,
Și plină de iubire
Cum șade bine
Amantelor-soții.
Amante? Da.
Soții?
La fel de bine,
Și armonia
Omul
E încă un mister
Ascuns în sine
Și pentru sine.
De aceea
Și-a construit
Un cer
Să aibă
Cui să se închine.
Când și când,
El dezleagă
Câte ceva
Din neștiutul
Care-l leagă
De
Am petrecut
Cum se cuvine
La pizzeria-n care tonul
Se lăfăia
Printre măsline
Ce dănțuiau cu bulionul.
Tu ești plecată
La vrun mol
Timpul să ți-l omori
Sau ai uitat de mine,
Am venit spășit
În casa ta
Să iau lumină de la tine
Rugându-te,
Cât te pot ruga,
Să mă înveți
Ce este bine.
Și,
În noaptea asta
Îți promit
Că țin porunca ta
Divină
Din care fi-voi
Nepăsător e aruncată
O piatră
Pe oglinda apei
Liniștite
Și-o vezi cum saltă
Ca o fată
Peste pârleazuri
Nepăzite.
Și dacă piatra
Se oprește
Din salturile-i
Șugubețe
Se-afundă
În
O jalnică iluzie
Îmi dă târcoale,
Hrănindu-mă
În fiecare zi
Cu un plictis ornat
Cu protocoale
În care plânsul
Vremelnic izbucni.
Fug de-ndoială
Ca dracul de tămâie,
Tocând secundele
Să te împuști
Din curiozitate,
Iată o idee
Pentru nebuni
Plictisiți de ei
Peste poate,
Dorind
Să arate
Că sunt necomuni.
Trândav să fii
E un noroc
De care nu au parte
Decât
FV