florin otrocol

Camelia, mulțumesc de bunele intenții. Permite-mi să refuz oferta ta de liniște. Am renunțat de ceva vreme să mai caut răspunsuri. Iar întrebările noastre și căutările noastre sunt convins că vor avea finalitate atunci când va fi timpul. Nu mai devreme, nu mai târziu! Ceea ce ai parcurs în acest eseu este o revoltă cu tentă resemnatistă. Indiferent de individ, acesta va alege calea care îi este mai aproape de suflet. Cât despre bucuria scrisului, în cazul meu numește-o rutină. Nici plăcere, nici chin. Ca o mică promisiune poți reține ideea de a mai schimba câte ceva din ceea ce suntem.
Ne vom mai scrie ...

Florin O.

Există un adevăr în ceea ce ai spus: \"femeile sunt un subiect de ceartă\". Realitatea este că noi bărbații în abjectitatea noastra ne-am impus să credem că societatea ne dă drepturi mai multe decât doamnelor. Sincer, aș fi putut să scriu acest text în vreo 100.000 de caractere și tot nu aș fi izbutit să cuprind totalitatea ecilibrului și dezechilibrului dintre sexe. De exemplu, să luăm locurile de muncă. Cine poate afirma cu certitutdine că o femeie nu poate urca ierarhic într-un post managerial, pentru că acel post este adresat exclusiv bărbaților? Sau, de ce femeile au prioritate în fața noastră la alte joburi, pentru că sunt \"good looking\"!? Sunt multe aspecte pe care o organizație care se ocupă cu discriminarea la locul de muncă, le-ar putea exploata în folosul sau detrimentul unuia sau altuia. Sunt multe exemple Adriane, dar asta face viața mai interesantă. Noi cu instinctul de vânător, doamnele cu grația și gingășia vânatului (și asta pentru că așa doresc ele). Să fim serioși, femeile au instinctul de conservare net superior nouă. Totul este un joc. Din care câștigă (doar o bătălie, nu războiul) cel care este la momentul potrivit mai lucid.
Numai de bine, să auzim și să cititm din partea ta, Adraine!

Florin O.

Maria, nu am luat-o ca un afront personal. Fi fără grijă. Am intuit din start care au fost intențile tale. Doar corectam un \"viciu de procedură\" și anume faptul că multe texte de aici nu sunt percepute cum ar trebui. După părerea mea, textele trebuiesc parcurse din perspectiva celui care citește (impactul pe care îl are asupra ta ca cititor) și din perspectiva celui care le-a scris (ceea ce este aproape imposibil deoarece nu te poți transpune în trăirile celuilalt). Este unul dintre motivele pentru care mă feresc în a posta comentarii. Dar va veni și vremea când îmi voi reprima compasiunea pentru anumiți \"textieri\" sau îmi voi exprima public admirația pentru creativitatea altora. Să fi iubită în termenii pe care mi \"reproșai\" anterior.

Florin O.

Domnișoară, eu personal cred ca sunt perceput puțin \"defect\". Nu am afirmat cum că femeile ne domină. Este o certitudine superioritatea lor, la fel ca și faptul că nouă ne convine acestă superioritate. Există o înțelegere tacită între bărbați și femei: oricare ar fi mai puternic există întotdeauna o compensație. Nimic nu este întâmplător. Cel care în aparanță este mai \"slab de înger\" ispăsește o \"pedeapsă\" pe care și-a asumat-o din start. Sunt mii de cazuri de violență domestică. Dacă ar fi să căutăm vinovații, atunci și aici se aplică compensația. Ambii poartă vina, atât cel care domină prin \"corecția\" fizică cât și cel care este dominat pentru că se lasă \"corectat\". Sunt legi nescrise pe care le acceptăm cu resemnare. Dacă ar realiza fiecare care îi sunt aptitudinile, performanțele și limitele sunt convins că se vor elimina discrepanțele evidente dintre sexe, dar echilibrul NU. Acesta va persista și dacă am dispărea și am renaște peste milioane de ani. Dacă nu ați experimentat anumite evenimente, sau le-ați refuzat, nici o grijă. Ele vor reveni și veți decide cina are dreptate dintre dumnevoastră și un prezumtiv el. Și mai ales, marele dumneavoastră cîștig vor fi certitudinile.

Mulțumesc de trecere.
Florin O.

Pe principiul periferiei literare \"Ana are mere\", dragă Maria, se pare că acest text a fost parcurs cu superficialitate. Nu are nici o legătură cu viața intimă a subsemnatului. Are legătură cu \"drama existențială\" a subconștientului-inconștientului masculin. Din nefericire, trebuie să îmi asum iresponsabilitățile masculinității din juru-mi, iresponsabilități care îmi repugnă până la vomă. Nu mă reprezintă bătăliile pe care le știu dinainte câștigate. Nici cele care știu că sunt purtate în antecamera superiorităților individuale prost înțelese și epatate. Este doar un gând, care surprinde lispa de lizibilitate a ideilor și dogmelor sociale. Pot oferi la schimb o reverență umbrei tale care s-a oprit pe aici.

Florin O.

Monica,
sărut mâna. Un comentariu acid. Îl voi structura ca și tine în două părți.

De ce nu a fost și nu este România capabilă să își valideze singură valorile? Sunt multe motive, așa că voi insista cu riscul subiectivismului la ceea ce pare mai important: suntem latini și balcanici. O combinație mortală. Avem o atracție sinucigașă spre fatalitate. Avem anumite valori care nu se pot asimila nici de către noi nici de către străini. Cel mai bun exemplu ar fi George Enescu, care este considerat la ora actuală cel mai dificil autor clasic de interpretat. În plus toate marile orchestre filarmonice s-au trezit interesate brusc de opera lui Enescu!? Cât timp i-a trebuit civilizației supradezvoltate și de consum să realizeze asta? Apoi, noi știam că Enescu este o valoare, dar că este un geniu am aflat abia după ce i-a cuprins brusc disperarea pe cei de la Scala din Milano, Metropolitan din New York sau Orchestra Filarmonică din Vienna și cea din San Francisco, care doresc să-l interpreteze. Gîndește-te la Mihai Eminescu. Cât de târziu a venit pentru el vremea recunoașterii, indiferent la ce nivel.

Ignoranța afișată de polii de putere (Cotroceni și Victoria) fața de binele comun este un aspect care nu va înceta curând. Politica se face identic în lume, singura diferență fiind că la națiuni ca noi se ved imediat greșelile având în vedere că suntem imaturi și nereceptivi. Aruncă o \"geană\" asupra istoriei noastre. Câtă trădare, inconsecvență și versatilitate remarci? Parcă suntem damnați să nu ne alegem cu nimic. Va mai trece ceva timp până vom ieși din letargia resemnării.

Faptul că tu afirmi aici că noi românii deținem \"numeroși\" artiști literari care merită să fie traduși și promovați în exterior este o părere extrem de subiectivă. Aici, spun eu, ne putem împărți în trei categorii: cei care cred în această idee, cei care o resping și cei carora nu le pasă. Din nefericre - sper că voi fi în asentimentul tău - ultima categorie este extrem de generoasă. Probabil undeva în jurul a 95%. Și atunci întreb: dacă rămânem 5 procente să dezbatem această temă și dintre acește 5% ( care înseamnă 1.000.000 de suflete românești) doar 100 scriu la nivel autohton acceptabil atunci câți mai sunt demni de exportat? Câți din cei 100 pot trece dincolo de barierele balcanismului? Câți dintre ei pot fi un Cehov, Dostoievsky, Tolstoi, Bulgakov (asta că suntem lângă soviete) fără să mai insist apelând la scriitori francezi, italieni sau anglo-saxoni? Este clar că avem valori, este clar că umbra dreptății gravează adevăruri între cuvintele tale, dar trebuie să ne implicăm mai mult cu toții, cu precădere cei care suntem capabili să dovedim asta. Dacă nu prin devotamentul adus creației atunci prin atitudine.
Mulțumesc pentru implicare.

Cu prețuire și simpatie,
Florin O.

Rectificare

Acest dialog a avut loc luni și marți, respectiv 9 și 10 octombrie a.c. la sediu I.C.R.

Val,
te salut. Însuși H. R. Patapievici afirma că valorile noastre au fost validate inițial de către Occident. Ceea ce propune el este foarte interesant. Acum este unul dintre momentele adevărului: noi ne validăm valorile și așteptăm reacția europenilor. Sunt foarte curios și eu să asimilez \"reacțiunea\" occidentalilor.
Cât depre faptul că nu ai parcurs nimic din opera lui Patapievici, asta se poate rezolva. Voi achiziționa în numele tău (dacă dorești asta) opera acestuia și îți voi trimite prin poștă cărțile. Rezolvăm!
Mulțumesc de trecere,
Florin O.

Ioana,
sărut mâna. Nu doresc să plasez acest dialog nicăieri decât aici. Dacă voi fi solicitat de vreo revistă de specialitate îmi voi da acordul. Tu însăți poți fi un promotor al întâlnirilor virtuale între iubitorii literaturii. \"Dependenții de valori\" pot interfera sub orice formă și sub auspiciul oricărei conjuncturi. Mai ales aici, afirm eu ...

Sincere aprecieri,
Florin O.

Cu permisiunea voastră, prima opțiune constă în a corecta data la care a avut loc acest dialog: luni și marți respectiv 9-10 octombrie a.c., la sediul Institutului Cultural Român.

Val,
te salut! Promovarea valorilor culturale peste hotare, după cum ai remarcat și tu din acest dialog, nu este o certitudine imediată. Însuși H. R. Patapievici atrăgea atenția asupra faptului că valorile noastre sunt validate de Occident, apoi sunt remarcate de noi. Schimbarea pe care Patapievici o propune Europei constă în validarea valorilor noastre de către noi înșine, ca primă opțiune. Vom încerca să impunem publicului european ceea ce trece de noi și este considerat valoros. La rândul meu sunt extrem de curios care va fi percepția lor despre ceea ce vom considera noi ca fiind reprezentativ pentru România.
Cât despre faptul că nici o carte semnată Patapievici nu ți-a poposit în mâini nu-ți alimenta iluzia că ai fi printre puținii care nu l-au citit. Cînd mi-am propus să realizez acest dialog nu eram foarte convins de ceea ce scria și cu precădere de argumentele omului Patapievici. Doream cu asiduitate să-l cunosc și să \"validez\" personal ceea ce se află dincolo de creația acestui scriitor. Am fost plăcut surprins să remarc calitatea umană. Așa am înțeles cine este Patapievici și care sunt realele argumente (sau să accept măcar ideea realităților lui, să intuiesc unghiul din care el abordează și expune ideile sale). Cât despre activitatea ICR de la Roma, doar el îți poate răspunde.
Îți las aici urări numai de bine.

P.S.: Dacă îți este de real folos lecturarea operei lui Patapievici, voi achiziționa cărțile acestuia și ți le voi trimite prin poștă cu mare plăcere.

Ioana,
mulțumesc de apreciere. Calitatea acestui dialog este dată cu precădere de deschiderea și sinceritatea autorului Patapievici. Nu l-am publicat în nici o revistă de specialitate și nici nu cred că voi face demersuri în acest sens. Dacă cineva va dori acest lucru cu certitudine îi voi da acceptul. Am considerat că postarea acestui dialog aici este suficientă pentru a ajunge la cei care sunt dependenți de literatura de valoare. Nu spun că nu sunt supus greșelilor limitându-mă aici. Dar oamenii de calitate interferează sub absolut toate formele și indiferent de conjunctură. Tu însăți poți devei promotorul unor astfel de inițiative, unor astfel de întâlniri (eventual virtuale).

Cu sinceră amiciție,
Florin O.

Daniel,
doresc să explic \"calitatea\" acestui interviu. Am promis - se poate verifica în text - că acest interviu-dialog apare în forma lui pură. Normal, că am ajustat pe ici pe colo dar nu am dorit să afectez libertatea ideilor. Acest dialog nu a fost supus (intenționat) unei editări cum scrie la carte. Nu sunt adeptul canoanelor, mai ales aici unde libertatea de exprimare este reală. Sper să găsești înțelegere în acest sens și să privești acest dialog din perspectiva cititorului.

Cu sinceră amiciție,
Florin O.

Acest dialog a avut loc în 8 și 9 octombrie a.c. în biroul lui Horia Roman Patapievici de la sediul Institutului Cultural Român din București.

Solicit scuze pentru erorile:

acestă = această
prgamatismului = pragmatismului

Frumoasă Maria,
apelativul \"frumoasă\" este folosit în acest comentariu cu preponderență pentru calitatea bucuriei cu care trăiești simplitatea vieții. Nu sunt mulți între semeni care sunt capabili să se bucure și să trăiască cu acestă amplitudine, viața. Dar există totuși o diferență. Pe care mă văd silit să o remarc și să o împărtășesc. Simt o ușoară vrie în acest text, care prezintă utopia poetică dar frizează ridicolul prgamatismului. Dacă aș remarca acest text doar din punct de vedere stilistic m-aș opri la un simplu zâmbet și un gând bun. Trec dincolo de acest amănunt și fac următoarea remarcă: unul dintre voi - din punct de vedere al pronunției alfabetice - ar trebui să fie \"e\" pentru a defini normalitatea (a se citi b-e și c-e). Nu este cazul. Să definești astfel cuvintele este doar poetic. Adaug că textul îmi pare juvenil, ceva care nu te reprezintă decât ca definiție poetică a iubirii. Aștept mesaje valoroase, care să îți completeze trăirile.
Cu simpatie,
FLorin O.

Interesantă apartenență la nimic. Nu îți poți defini, în mod voit, nici temerile și nici căutările. A trecut ceva vreme de când mi-am aplecat privirea și gândurile la retorica versificației tale. M-a surprins, evident în mod plăcut, oscilația ta între simțire și iluzie. Sunt mai mult decât convins că atunci când vei alege una dintre ele, te vei defini mai amplu. Te vei decide cui aparți și incotro te vei indrepta. Ideea căutării tale în tine, căderii iluziilor tale în acel EL și metamorfoza palegoriilor tale sunt plăcute. Aștept continuarea...

Radu, doresc să îți spun că până la momentul acestui manifest te suspectam de apartenență la \"clanul\" celor care promovează obscuritatea. Și eram aproape convins că o faci apelând la un diletantism inteționat naiv, pentru a scuza calitatea \"operelor\" de pe acest site (evident, nu fac referire la textele care-ți poartă semnătura). Acest manifest mi-a demonstrat că am greșit. Deși nu mi-am exprimat acestă opinie public, acest manifest mă obligă să îți cer scuze public. Înlocuiesc scurta reverență pe care o ofer cu ridicarea empatică a clasicului joben care îmi \"îngrădește\" ideile. Spre ca dorința exprimată aici de tine, Paul, Felix și Marius să fie vie. \"Cere și ți se va da\", se va aplica în cazul meu, de la mine veți primi. Polemica constructivă, deși îmi repugnă ca idee la fel de mult ca și cea distructivă, va fi una din armele cu care voi susține implicarea mea în decizia voastră. Cuvintele mele, care urmează a se așeza aici în timp, vor susține această afirmație.

Îți mulțumesc Felix Nicolau pentru această idee. Mesajul acestui text mi-a delectat imaginația și mi-a reactivat \"sindromul\" pasiunilor. Întrezăresc în mine o reminiscență a începuturilor mele aici, pe agonia.ro. Parcă m-aș \"convinge\" să revin. Sincer, te felicit pentru simplitatea și claritatea acestui mesaj. Înainte de complexitatea ideilor a fost simplitatea acestora. Înțeleg că vă preocupă eradicarea medicorității. Voi oferi mult mai mult acelora care cred în acestă idee. Voi fi mai activ. Voi susține inițiativele care reformulează și ajustează definiția românismului.

espectațiile = expectațiile

Daniel,
cotidianul unde eu lucrez are și pagină de cultură. Atunci când se realizează astfel de interviuri ele sunt pe prima pagină (vorbesc de cotidianul unde dau cu \"subsemnatul\"). Asta este mai puțin important. Important este că astfel de oameni acceptă dialogul. Ca să putem dialoga mai simplu despre acest subiect, îți recomand cu căldură să mă apelezi pe ID-ul de mess. Acolo ne putem conversa pe orice subiect îți alegi, asta bineînțeles dacă eu voi corespunde espectațiilor tale.
Cât despre faptul că acest interviu ar trebui recomandat, este o opțiune personală de a ta. Și decizia acesta aparține celor care se recomandă ca iubitori ai \"scrisului\", ei înșiși. Acest interviu va fi găsit și fără să fie pe prima pagină sau recomandat.
Mulțumesc!
P.S.: Îți stau la dispoziție cu orice informație sau orice inițiativă de dialog.

Daniel, în mod sincer îți transmit că nu sunt deranjat de aprecierile tale. Acestea sunt indicate chiar, atâta timp cât sunt argumentate, ceea ce se observă din pagina ta. Ceea ce doresc să explic este faptul că atunci când eu realizez un interviu, stilul de intervievare se reduce la o conversație gen \"cafenea literară\" (bineînțeles că acest gen se aplică numai personajelor aparținând ramurilor culturale). Nu îmi doresc realizarea unor \"produse\" de rutină ci a unor produse \"altfel\". Sper că înțelegi ceea ce urmăresc și chiar să sprijini acest context \"altfel\". Săptămâna viitoare voi posta un interviu realizat acum două zile cu Horia Roman Patapievici, interviu care este realizat în același format și care conține informații în premieră, în sensul că anumite aspecte și evenimente care aparțin în totalitate celui intervievat, au fost dezvăluite pentru prima dată. Probabil că acest interviu îți va părea identic. Fără să îmi doresc a fi deplasat, cred că realizezi că după 13 ani de presă noțiunea de interviu nu îmi este străină. Aștept și alte sugestii, dacă consideri. Iau în calcul, fără opreliști, intervenția ta.
Mulțumesc.

stimată domnișoară, faptul că sunteți o adolescentă mă îndreptățește să cred că ați citit textul cu atenție și a ajuns într-un \"altfel\" la dumneavoastră. \"crunta realitate\" ( vă citam) vă aparține în exclusivitate și este o trăire unică. dacă este fals ceea ce înseamnă rutină, asta poate induce în eroarea umană direcția conceptului \"a fi\", chiar dacă vorbim de un ieri, azi sau mâine. caracterele mari au o mare calitate: aceea de a fi extrem de încăpățânate. de aici o deducție logică care spune că orice argumente ai folosi aceste caractere rămân fidele principiilor personale. aceste eseu nu se adresează celor care dețin \"cheia\" împlinirii și desăvârșirii ci celor care se caută. din nefericire el se adresează inutil celor care nu știu cine sunt sau ceea ce își doresc. am încredere în următoarea afirmație: sunteți în devenire o mare \"încăpățânată\"...

mulțumesc pentru înțelepciunea adolescentină, pe care o etalați în conversația acesta!
Florin O.

dane\', am să îți răspund în ordine inversă.

nu am răbdare întotdeauna să scriu după norme. cât despre modernism pot spune cu certitudine că nu face parte din preferințele mele. am scris textul în acest fel pentru că așa mi-a fost la îndemână.

Cât despre fraza care vă aduce un iz poetic, este un mesaj către cei care au \"impresii\" de literați defulându-se pe acest site. din fericire sau nefericire pentru tine (tu alegi varianta) nu faci parte din cei vizați de acest mesaj.

fiind psiholog cunoști foarte bine realitatea faptului că adevărurile sunt relative pentru fiecare dintre noi. deci acest adevăr împărtășit de mine, este un adevăr care poate fi acceptat de cei care gândesc aproape identic ca mine. ceilalți aleg ceea ce îi desparte de semeni.

cât despre restul comentariului sosit de pe urma percepțiilor tale pot afirma, din nou cu certitudine, că ai înțeles pe deplin mesajul. te voi recomanda celor cu probleme de incompatibilitate față de ei înșiși. (fără nici o umbră de ironie)

Aștept din partea ta, texte interesante, care să merite aprecieri pe măsura valorii tale. Succese!

Florin O.